Monday, November 05, 2007

In brate

Sunt in hibernare si nu vreau sa fiu trezita pentru ca mi-e bine asa. E o perioada care ar putea fi asa frumoasa, pacat ca nu este.
Intre timp scriu o povestire. Ii fac singura ilustratiile si pun mult suflet in ea. Este pentru cineva care a trecut prin ceva urat. Este foarte greu sa-i arati cuiva ca-ti pasa, ca nu e din mila, din obligatie sau ipocrizie, mai ales cand nu poti fi fizic langa el. Pentru mine o imbratisare e de ajuns in zilele triste, cand imi vine sa ma transform intr-o perna si sa nu mai rasuflu. Mai ales o imbratisare din aia sufocanta, cand te strange cineva la piept si nimeresti cu nasul intr-un nasture si ramai fara aer si dai din maini dar acel cineva te strange si mai tare pentru ca-i pasa de tine si-ti arata cum e sa fii perna fara plamani. Si apoi iti ciufuleste parul, pe tine te doare o coasta, dar stii ca totul va fi ok. D-aia fiecare trebuie sa aiba un urs prieten. As vrea sa existe inele cu pietre si-n pietre sa locuiasca ursi imbratisatori, mereu la indemana.

17 comments:

Unknown said...

Mai sa stii ca si eu ca baiat am inceput sa simt nevoia de imbratisari puternice... desi inainte de " " ma simteam ciudat si nu puneam suflet in ele... acuma ma simt ca dupa un intins de-ala misto dimineata cand ma trezesc... Eu sunt ursul... dar oare ursii nu au nevoie de ursoaice (aka partenere puternice)?... de ursoaice fortoase care sa-i stranga de sa le iasa ochii?... mica mea ursoaica, cand ma strange simt ca ma strange o curea foarte subtire... si nu ma simt STRANS... si inainte cand aveam ursoaice care sa ma STRANGA... ma simteam aiurea... :(... ce prost am fost...!!,,.. trebuie sa-mi ingras ursoaica ;)

Unknown said...

uite... free hugs campaign ;)... exact ceea ce ne trebuie
http://www.youtube.com/watch?v=vr3x_RRJdd4

Anonymous said...

Free hugs de la Irene.
Multumim frumos. Cand o vedeti pe strada sa faceti la fel :)

Anonymous said...

mi-am amintit mai devreme de o imbratisare de mai demult. si ca urs pot sa spun ca de aia fiecare are nevoie sa aiba un om prieten.

Anonymous said...

Eu cred ca exista pietre pentru orice. Pietre lucioase cu soare, pietre aspre, rugoase, pietre negre, arse in cenusa si fiecare inseamna ceva. Inelul e o legatura, te marcheaza, te leaga. Piatra e libera sa o ascunzi, sa o tii, sa o pui in cutia cu amintiri.

Anonymous said...

Tare-mi place mie cum scrii. intr-adevar, bine ar fi sa avem parte de-o imbratisare atunci cand simtim nevoia, dar si acesta e un lucru atat de costisitor pentru noi, oamenii, care ne-am obisnuit cu un contact de la distanta in aproape orice situatie...

cata_linux said...

Draga Irene,

cand am nevoie sa ma imbratiseze cineva, ma urc in masina, accelerez, fac brusc la dreapta si ajung in padure. Copacii ma imbratiseaza cum nu o poate face nici un urs ori ursoaica. Apoi ravasind frunzele de pe jos, cu umerii putin aplecati ma intorc in culcusul meu rece.

Anonymous said...

tineam de mult sa va las ravasu cu "va multumesc pentru ca existati", dar mi-am gasit mereu inhibitii - pour la bonne bouche, stiti.
va spun in seara asta, n-am ce-i face.
sunteti foarte coincidenta freatic cu mine (pe aceeasi lungime de unda, io-s mai prolixa, scuzati!), io doar am o spuzita de autocenzura care m-a sortit tacerii pan-acu. si de-acu-ncolo.
buna seara

Anonymous said...

special people...cei ce te fac sa te simti cosy si safe..sa-i tinem aproape si sa-i pupam.

laura said...

foarte faina ideea...desi eu am o fobie vizavi de ursi:(

noapte buna si ma duc sa caut ceva inele cu potential...:)!

Anonymous said...

pt cata_linux: s-ar putea sa fie o chestie. si eu cateodata cand mi-e rau rau (dar... rau-rau-rau de zic ca gata...) ma duc si ma frec cu fruntea de un copac ales cu grija dintr-un parc. sugestie-nesugestie, animism-neanimism... nu-mi pasa ca functioneste foarte bine.

M

monsoux said...

"E o perioada care ar putea fi asa frumoasa, pacat ca nu este." Pentru a mia oara, am impresia ca ma cunosti si ca nu stiu. Ceea ce ma face sa zambesc.

Iren said...

:) in ultima vreme parca m-au inteles mai bine necunoscutii, decat cei apropiati.

laura said...

Uneori apropiatii sunt doar un fel de-a spune...
ne leaga de ei ceva aproape misterios, desi sunt cat se poate de nemisteriosi...un fel de timp caruia ii datoram apropierea...si pe care l-am impartasit cu ei, cu sau fara voia noastra...
Cat despre necunoscuti...e uneori atat de frumos sa stii ca exista... si ca-n sufletul lor unele idei sau trairi nu ti-ar fi straine...

Independenta Dependenta said...

am nevoie de o îmbrăţişare... rapid!:(

Iren said...

nu am cum sa-ti dau decat imbratisare virtuala, care, dupa cum se stie, e prea diafana si metafizica.
dar HUG

Marshmallow said...

dragut..:D poate treci si u pe la noi prin blog: www.xsizero.blogspot.com