Pentru toti cei care nu se iau in serios si poarta boxeri cu crocodili, care nu au ambitii marete de cariera cu cravata neagra la gat, care se joaca pe birou, la sedinta, in vazul tuturor, care nu se simt jenati daca-si toarna cafea pe ei cand sunt inconjurati de 100 de necunoscuti, care nu-i umilesc pe cei din jur doar pentru ca asa vrea ego-ul lor cu mustacioara neagra sub nas, care nu au o canapea rosie in cap, pe care stau si-si fac nonstop psihanaliza incat ajung sa nu mai stie cine sunt de fapt cu adevarat, care nu-si pupa banii din portofel si asteapta sa ii pupi si tu. Pentru toti cei care se simt ca intr-o statiune balneara in propria lor fiinta si au chef de glumit ( atentie, nu de spus bancuri), nu de plans, pentru toti cei ce stiu asta, care nu se supara cand sunt calcati pe picior, care nici nu observa cand sunt calcati pe picior, care nu stiu niciodata de cu seara cu ce se vor imbraca a doua zi, care-si fac planuri dar nu-si planifica viata si sunt atenti cand traverseaza strada, care zambesc, nu ranjesc si nu-si doresc sa fie in centrul atentiei decat cel mult de 5 ori pe an.
Mi-ar placea sa fiti mai multi in Romania si sa va cunosc pe toti.
Mi-ar placea ca in viitor sa am o familie ca aici. Sper sa am noroc de niste oameni ( si un caine) cu care pot sa rad de dimineata pana seara. Pe masura ce devin o persoana din ce in ce mai vesela, imi dau seama ca nu ma mai pot intoarce la perioadele dese de tristete care ma caracterizau inainte, fara sa ma simt o straina in propria mea piele. Si inca ma mir cand imi dau seama cat m-am schimbat. Pentru ca ritmul este inegal si poti sa nu inveti nimic timp de un an, dar intr-o luna sa sari cate 10 trepte deodata si sa te pomenesti ca esti un om nou.
fara comentarii in camera asta.
