Wednesday, February 18, 2009

Cum sa avem urechi mari

Atatia oameni de cunoscut, imi vine sa ma iau cu mainile de cap pentru ca sunt prea multi si mi se pare ca o sa ies in pierdere daca sar vreunul. Chiar si aia negativisti si pesimisti, vorbesc asa frumos despre ura, sange, urat, rani, moarte, plictiseala totala incat iti vine sa-i tot asculti. Si uneori e placerea masochista de a sta de vorba cu cineva care gandeste invers decat tine, pe care iti vine sa-l contrazici la tot pasul, dar te abtii si taci si inveti sa lasi oamenii sa fie.
As vrea sa-mi pot permite sa nu ma duc macar un an la munca, sa-mi iau o bancuta si sa stau zilnic pe diverse strazi, sa-i tot ascult pe toti, despre una-alta, despre bunicii lor, mari si tari, cumparaturi, durere, vise, despre razboaie, despre cat de fericiti sunt cand gatesc, cum l-au cucerit pe sot, cum au pierdut marea lor dragoste, cum isi pierd viata nefacand nimic si eu sa tot ascult pe toata lumea, nefacand nimic impreuna cu ei pana cand urechile mele o sa devina parti privilegiate ale corpului meu si o sa le fac vesminte din purpura, imparatesti, devenind stapane peste mine.
Asta pentru ca de multe ori intrerup oamenii din vorba ca sa vorbesc despre mine.

14 comments:

Anonymous said...

poti sa-ti faci chiar si cercei la o adica;-)merita!

Iren said...

da, dar niste cercei mai nemaivazuti, ca sa zic asa (daca se poate spune despre un lucru ca poate fi mai mult sau mai putin nevazuti).

Eugen said...

Si eu fac asta (intrerup).
Dificil mai e sa taci si sa asculti :(

Antoaneta said...

Forma asta de masochism e o buna autodisciplina, cred ca toti oamenii plini de cuvinte au mania întreruperii, mie multi prieteni imi spun ca-i zapacesc de cap si sa mai tac odata!

Anonymous said...

asta cu te abtii si taci si inveti sa lasi oamenii sa fie e dintre cele mai grele meserii.
uitati-va in jurul vostru - TOTI oamenii, dupa ce asculta o fraza, hai poate doua, din ce zici despre tine, raspunsul lor e invariabil despre ei.

cum vor fi si majoritatea comentariilor de aici :D. si la mine primul gand a fost "asa fac si EU". SI LA MINE :))

Iren said...

ME, ME, ME :))

sayadinna said...

e bine sa asculti oamenii din jurul tau..sa le asculti problemele,bucuriile,etc etc etc..insa cand ajungi sa ii asculti doar pe ei multa vreme..realizezi ca tu nu mai existi,ca,fiind obisnuita sa asculti nu sa vorbesti;nu mai ai nimic de spus despre tine..eu asa ma simt..am ascultat si m-a durut prea mult de altii,am ajutat si m-am bucurat prea mult pentru altii..iar cand a venit vorba de mine..tot ei voiau sa vorbeasca...gata!vreau sa fiu egoista..

Sinbad said...

Matematic vorbind, sansa de a gasi pe cineva care sa spuna ceva inteligent,sau macar rezonabil, este infima – probabil nu ai reusi decat sa pierzi timpul – doar nu locuiesti langa Scoala din Atena. Eu zic ca iesi mai bine daca te duci la munca.

Iren said...

sayadinna: vezi, asa stii pe cine sa indepartezi si sa asculti mai rar. sa stii sa asculti nu inseamna sa lasi pe altii sa profite de tine.

sinbad: nici eu n-am de multe ori de spus lucruri inteligente sau rezonabile.

Anonymous said...

dar pe tine cine te asculta? noi. ce altceva mai bun decat apropierea anonimatului.

Sinbad said...

Tot ce se poate, insa nu-mi vine sa cred ca interlocutorii tai stau mai bine.

Evergreen said...

si eu intrerup oamenii ca sa-mi spun of-ul. mi-as dori ca urechile mele sa asculte si atat

:)

Oana said...

La un training de negociere, trainer-ul, un tip foarte fain, ne-a dat un "sfat" (valabil nu numai in negociere): aveti doua urechi si doar o gura, ascultati si vorbiti in proportia asta :). Pe de alta parte un fel foarte bun de a castiga oamenii destul de repede este sa-i asculti pentru ca fiecaruia ii place sa vorbeasca despre el.

DOAR NOI said...

Da..e minunat sa asculti..fara sa intrerupi...sa asculti pana la final. E ideal sa invatam de la fiecare om ceva. E imposibil sa nu gasim ceva de luat in seama.