Frecventa radio pe lungimea mea de unda

Daca as avea un post de radio as pune toata ziua muzica fara cuvinte, din cand in cand as invita copii de clasa a treia sa-si citeasca la pranz compunerile, indiferent ca-s bune sau rele, seara as pune zgomote care se aud din padure noaptea atunci cand stati la marginea ei, alaturi, in masina, cu farurile stinse.
As incerca sa pun si sunete din spatiu, doar ca am auzit ca universul tiuie si este neplacut pentru urechi. As pune inregistrari cu zgomote normale, de pantofi pe caldaram, apasat pe butoane, ticait de ceas de mana, de fermoar tras si capse inchise. As avea si stiri din cand in cand: anunturi fara importanta, despre persoane anonime care au scapat de ghips sau despre ce premii au mai luat copiii de la scoala nr 5 dintr-un sat oarecare. Si in fiecare seara, teatru radiofonic, bun de ascultat intr-un balansoar.
Ca sa pot sa apreciez postul asta de radio cum se cuvine, va trebui probabil sa ma duc des intr-un tinut undeva sus, unde aerul respirat e limpede si nu are niciun fel de culoare inchisa, unde te trezesti cu un cerb in tinda cand aerisesti pernele. O sa am un post de radio si un televizor crosetat, aflat permanent in stare de mira mirata.
Iar ascultatorii mei ar fi oameni tacuti, putin incruntati cand se concentreaza, dar senini, care-si vad de ale lor desi tie ti se pare ca ei nu fac nimic. D-abia seara vezi ca ei de fapt toata ziua au sculptat cu un cuter, intr-o bucata de plastic, o bicicleta cu rulota, nu mai mare de cativa centimetri. Buna pentru vacanta de vara.