Am facut curat in blog si am sters nici mai mult nici mai putin de 30 de drafturi. Posturi incepute, jumatati, posturi goale, note fara sens. Ma simt de parca am sters un bloc de 4 etaje dupa ce am evacuat locatarii si i-am trimis in vacanta permanenta, in Caraibe. Nu i-as lasa niciodata in strada, stiu prea bine cum e sa n-ai casa sau sa stai intr-un loc unde nu te simti acasa. De aceea nu o sa pot sa scriu niciodata carti pentru oameni seriosi, care stiu bine partea neagra a vietii. Nu pot sa-mi fac personajele sa sufere prea mult, nu pot si pace.
De fiecare data cand scot ceva din viata mea, nu conteaza cat de insignifiant este, ma simt ca si cum am mai neterminat ceva la mine. Am impresia ca de cand m-am nascut, tot iau parti din ceva perfect si le distrug asa cum distruge un urias tot ce e fragil, pentru ca are degete prea grosolane.
11 comments:
Uneori, e bine sa scrii si pentru oameni seriosi. E nevoie sa vedem viata, totul dintr-o alta pespectiva.
dar asa faci de fiecare data iei din lucruri perfecte,ca sa te perfectionezi pe tine.
Azi te-am vazut in sfarsit in marie claire!!..mi-a sarit inima de bucurie :D..serios...toata lumea din jur a aflat despre tine..ca te citesc din clasa a12a..de 4 ani deja!! multi inainte, irene draga!!
uite adresa mea de mess: blanche_neige_bv@yahoo.com
imi place cum scrii, as avea nevoie de sfaturi:(
Onici: >:D< nu-mi vine sa cred ca acusica se fac 4 ani :) cam cat tine o facultate :)
Crypto: imi pare rau sa aud ca ai probleme, din pacate nu am cum sa-ti dau sfaturi nu numai pentru ca nu te cunosc, dar nici nu sunt de acord cu datul sfaturilor. nici macar nu consider ca sunt buna la asa ceva. si decat sa dau sfaturi proaste mai bine las pe altii care se pricep mai bine :).
Oamenii seriosi sunt niste neseriosi. La fel ca si comentariul meu pe care te rog sa-l trimiti (cu mine cu tot) in Caraibe :P
daniel: nu pot sa trimit in caraibe decat oameni inexistenti. deocamdata. daca ma exersez poate reusesc sa -i trimit si pe cei reali.
poate ca ai senzatia asta de distrugere si autodistrugere, dar s.ar putea sa faci un mic pas afara din tine insati macar pentru un moment si sa descoperi ca de fapt, pe zi ce trece, devii tot mai mult tu insuti, cineva tot mai aproape de perfectiune si atat de adorabil prin imperfectiunea sa...
strange cat de diferit [opus] se pot percepe aceleasi acte: pt unii, sa scoata/rupa parti "insignifiante" din ei insisi e dimpotriva, a way to perfection.
finalul tau imi aminteste de Uriasul lui Nazim Hikmet
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/137701/Uriasul_cu_ochi_albastri
Oau, dar aici e orgasm multiplu. :))))
Post a Comment