Monday, October 05, 2009

Poveste de ceai pentru copii de ceai

A fost odata o cescuta de ceai care a picat din plasa unei domnisoare grabite chiar pe sina tramvaiului. Unde evident s-a spart, dar nu pentru ca tramvaiul a trecut exact atunci pe acolo, ci pentru ca un domn grabit, care traversa aiurea a dat peste ea cu piciorul lui drept incaltat intr-o gheata trainica si scumpa.
Nu s-a intamplat nimic imediat dupa aceea sau mai bine zis nimeni nu a observat nimic deosebit, pentru ca era o zi de luni obisnuita si oamenii isi vedea de ale lor, n-aveau timp sa caute miracole la fiecare colt de strada. Dar ce nu stiau ei este ca de cate ori o ceasca de ceai se sparge, tot ceaiul din lume se strange intr-un nor mare si parfumat ca sa o planga.
Asa ca a fost acest moment de liniste urmat apoi de un tunet ciudat, ce semana mai degraba cu un clinchet intens de lingurita uriasa scapata pe podea. Si apoi a inceput ploaia. Plangeau dinastiile ceaiului si cu lacrimi de ceai alb si de ceai rosu si de ceai verde si negru si verzui-albastrui. Cadeau stropi de ceai de iasomie peste politie si ceai de urzici peste croitorie, toate pietele au fost scaldate in ceai de sunatoare si o gramada de precupete care sufereau de ficat si-au umplut sticlutele cu el pentru zile negre, ceaiul de ghimbir a cazut peste oameni raciti si le-a scos microbii pe nas pe care i-a luat pe sus o alta rafala de ceai de pelin, ceaiul de Ceylon si-a asezat geamantanele in holurile hotelurilor si ceaiul de bujori a curatat hornurile caselor, ceaiul de menta a improspatat toate strazile cu canalizarea infundata si ceaiul verde i-a trezit pe toti cei ce motaiau in birouri.
Si toata lumea isi intindea ceasca de ceai in aer, lasandu-le sa se umple. Si parca toti ciocneau in cinstea cuiva nevazut. Si cu ocazia asta s-a facut si un recensamant al portelanurilor si al serviciilor de ceai. A iesit o cifra insemnata si toti mai-marii ceaiului s-au simtit prin urmare mai putin tristi din acest motiv. Atata timp cat cestile de ceai au in continuare multi urmasi lucrurile nu au cum sa mearga rau pentru nimeni.

16 comments:

ma ning in fluturi said...

CEAIos de frumos :X

Unknown said...

postarile tale imi dau o stare speciala... ai ceva 'magic' in scris.

bravo!

Rareș said...

Devine tot mai evident că am intrat cu linguriţa şi tramvaiul în anotimpul ceaiului, fără să văd ploile. Sau să le simt.

cor y amor said...

ce-ai :) scris e foarte frumos. mi-ai facut pofta de un ...ghici ce?

kiddo said...

foarte frumos spus...ador subtilitatea si frumusetea cu care tranmiti mesaje :)

Antoaneta said...

Ceaiul de albastrele a plouat peste ochii încercanati si i-a facut mai luminosi ca niciodata: de fete insomniace din dragoste; de gospodine insomniace din administrarea bugetului familial; de studente care învata noaptea.

joju said...

venea si ceaiul de cătină pentru oameni care citeau din "Povesti de adormit parintii"

deci cu pioni sacrificati isi pastra dinastia Rosenthal rangul!

d said...

asta da. chiar ne-ar prii o ploaie strasnica de ceai de menta, sa se curete toate strazile

bibi said...

sa speram ca cestile de ceai vor avea in continuare multi urmasi.

Andreea said...

Foarte frumos. Bravo ! :]

o blonda cazuta... pe ganduri said...

Ma duc sa pun doua mere in cuptor si sa-mi fac o ceasca de ceai. Poate apare si portelanul.

ivory said...

"Dar ce nu stiau ei este ca de cate ori o ceasca de ceai se sparge, tot ceaiul din lume se strange intr-un nor mare si parfumat ca sa o planga."

N-am mai citit demult ceva atat de ingenuu!

Anonymous said...

oare de ce nu exista o pedeapsa pentru bocancii care sparg cestile de portelan cu indiferenta, cu placere, cu inconstienta ce declanseaza un tsunami de ceaiuri in lume?

Iren said...

multumesc :)

adriana said...

nota 10 de la mine

Anonymous said...

Am intins si eu ceasca.