Monday, July 16, 2012

Recensamant

Imi plac oamenii blanzi, atat de blanzi incat nu-ti zic niciodata nici macar un "du-te mai incolo". Imi plac oamenii care imi pun si mie intrebari, nu se multumesc doar sa raspunda intrebarilor mele. Ii iubesc pe cei ce nu se baga cu de-a sila in viata mea, care imi dau timp si imi inteleg nevoia de spatiu. Cei care vor sa incerce lucrurile care-mi plac mie si ma conving si pe mine sa renunt la incapatanare si sa intru un pic in lumea lor. Si-mi mai plac oamenii care nu se supara cu una-cu doua pe mine doar pentru ca nu ma port ca un om perfect si nu ma ridic la inaltimea asteptarilor lor. Adevarul e ca prea avem cu totii asteptari cocotate pe picioroange si cei ce nu renunta la perfectionismul asta relational risca sa se dea peste cap si sa se transforme in bursuci cu limba ascutita de critic. Imi plac oamenii care se lumineaza atunci cand ma vad si nu se plictisesc cu mine nici macar atunci cand recunosc si eu ca m-au prins intr-un moment in care sunt extrem de plictisitoare. Si-mi plac si oamenii care nu se prefac mereu ca sunt veseli si fericiti si victoriosi, care impacheteaza cadourile in ce gasesc si ei prin casa si cu care pot vorbi in limba nonsensiana.

3 comments:

johnny said...

salut! ai chef de aventura sa inteleg!?

andhra said...

mă împleteam cu un ceai şi tot citeam în jos. am alunecat de pe ceainic în panglicile tale. stau acum în linguriţă şi în loc de ochelari mi am ales un capăt de fundă verde prin care o să lipăi cîte un rînd pînă mi o trece setea cumva. că la ceai nu mai ajung, azi sunt mică şi aripile nu mi s au zvîntat. aş vrea să ştiu cum să ţi mulţumesc.

Iren said...

andhra: pai deja mi-ai multumit :)