Imi doresc un castel parasit, bantuit si neingrijit. Pentru ca sunt o ne-perfectionista - sunt de parere ca un om obsedat de curatenie nu are cum sa reziste intr-un castel mare si intunecos, pe care nu-l poti curata niciodata asa cum trebuie, unde peretii din piatra sunt din ce in ce mai negri - culoare care merge perfect cu perdele albe si albastre.
N-am de unde sa iau castelul (deocamdata), noroc ca imi pot face singura un castel din plapuma si perne - cel mai comod castel, in care pot pune "stop" realitatii cand zilele imi sunt prea grele. Si mai pot face un castel din carti de joc - pisoiul demolator de case mici e departe si nu-l poate atinge. Si mai pot face un castel din hartie alba - am facut deja unul in timp ce stateam comod pe covorul nou si pufos pentru ca simteam ca daca nu construiesc ceva care sa nu se naruie la prima miscare, o iau razna. Si am construit si un castel de haine, mi-a parut rau cand am fost nevoita sa-l bag inapoi in dulap. Si un mini-castel din pamant, intr-un ghiveci parasit de floare - a iesit un fel de movilita noroioasa, casa perfecta pentru un monstru mocirlos.
Sunt plina de castele. Nu e de mirare ca ma consider un om foarte bogat.
- fara comentarii -
