Sanatate, ca-i mai buna decat toate, spuse batranica, tusind

Ma gandeam eu, asa, cu febra: cand ai gripa e ca si cum e ziua ta de nastere si tu esti un hippiot vegetarian. Lumea iti aduce fructe si suc natural si pastile. Evident nu toata lumea. Asa cum numai cei mai dragi din viata ta isi amintesc de ziua ta de nastere, tot ei se gandesc sa-ti cumpere portocale si banane cand stai in pat. Cand esti bolnav te poti rasfata oricat de mult vrei si toata lumea tine seama de dorintele tale. Primesti smsuri, telefoane si cadouri mici si esti buricul pamantului. Stai in varful patului, vorbind aiurea si toata lumea vine sa mai puna o patura pe tine, ca pe un saman asezat pe pietre fierbinti, in culmea unei previziuni.
Maine o sa ies la soare, o sa merg incet pe bulevard, infofolita la cele peste 20 de grade, tusind si tremurand, eu si cainii foarte batrani care-si scot la plimbare stapanii si merg un pic, apoi se opresc si stau asa, cu limba scoasa si ochii mari si aposi, in care e adunata intelepciunea unui bunic. Numai ca, spre deosebire de ei, eu o sa am o privire binevoitoare, de om care a vazut gripa, a trait sa povesteasca si acum stie mult prea multe!!!

Si, nelegat de febra, cantecul asta mi se potriveste zilele astea foarte bine. Inapoi in coltul meu.
Cocorosie - Not for sale

Frig

Mi-a fost foarte rau azi noapte de la gripa. Mi-am visat picioarele de nenumarate ori si imaginea tremura, de parca erau filmate de un om batran. Acum mi-este foarte frig si am frisoane, imi clantane dintii atat de tare incat nu pot sa-mi beau sucul. M-as muta pe soare. Cand ti-e cald te simti mai putin singura.

Dementul din menta

Unele zile incep asa bizar. Dimineata am auzit povestea unui om care lua pisoi de la Dunare si-i trimitea la Bucuresti, in saci de cartofi.
Apoi mi-am intalnit un personaj dintr-o povestire, doar ca in realitate era un pic diferit. La mine in povestire se intitula "bastardul din menta" si era o fiinta narcisista, timorata si fragila, care se mananca singur atunci cand transpira.
In realitate numele lui adevarat este dementul din menta, i se vede corpul verde, de drops, pe sub hainele maro. Este dintr-o specie de menta numita Mentha Longifolia
( menta calului) si este mereu inalt si puternic, cu mintea eliptica. Si urla si tipa si ameninta mereu pe strada, in intersectii, din propria masina sau in magazine, de parca propria aroma il turbeaza.
Dementii din menta sunt o specie invaziva. Este foarte greu sa-i plivesti. Din cauza lor si a degetelor lor mentolate, pe care le place sa le bage in ochii celorlalti, multor oameni li se inroseste privirea si se uita jenati in alta parte, traversand, plecand, schimbandu-si ruta. Dementii mentolati sunt spontani si-i fac pe cei din jur sa experimenteze un tip de comportament foarte straniu: spontaneitatea precauta. In preajma unei asemenea creaturi trebuie sa te porti mereu cu grija, chiar daca nu stii prea bine ce faci.
In Bucuresti sunt foarte multi dementi din menta. Ar trebui sa-i contracaram cu scortisoara.

Supararea are picioare lungi

Oamenii se supara mai mult sau mai putin la fel. Stilurile de suparare se schimba insa in timp, cu varsta, pentru fiecare dintre noi.
In fiecare an ma supar diferit.
Mi-am identificat urmatoarele obiceiuri de suparare:
- arunc furculite, dar cu teama. desi imi doresc sa nimeresc, mi-e frica sa-mi vad dorinta implinita
- ma cert cu voce inceata ( asa ma aud eu, altii au alta parere). cel mai tare ma enerveaza ca de obicei plang cand tip si atunci mi se gatuie vocea si vorbesc ca broscoiul Kermit.
- arunc sub pat lucrurile pe care inculpatul mi le-a daruit.
- ma balbai ingrozitor
- mi se intristeaza ochii si raman asa, tristi, chiar si dupa ce mi-a trecut supararea. e ca si cum plansul meu lasa balti de tristete care se usuca greu.
- dupa ce ca sunt suparata si nu merit asta, simt impulsul sa-mi fac si mai mult rau. Asa ca imi vine sa fumez mult si sa beau alcool groaznic ( cinzano cu cola ultima oara, mai oribil de atat nu stiu ce poate fi).
- cand supararea este foarte mare, nu mai pot sa vorbesc cu acea persoana. pur si simplu cuvintele imi raman undeva in gat
- am gesturi lente, de om batran, si-mi vine sa stau culcata. cand sunt suparata stau mereu in pat, cu fata spre perete.
- cu cat este supararea mai mare, cu atat am mai multe idei, scriu mai bine, fac mai multe lucruri.
- uneori, supararea lasa amintiri placute, datorita prietenilor cu care te asezi si astepti sa-ti treaca starea. prietenie inseamna atunci cand cineva nefumator iti imprumuta si fumeaza cu tine, fumator care s-a lasat de fumat, tigari vechi, murdare, gaurite, cu valoarea sentimentala. se creaza amintirile de genul "mai tii minte atunci cand...?, care sunt inchise in capul tau in depozitul de amintiri fericite.
- la un moment dat mi-am pierdut supararea. mi-a fost interzisa. pentru ca ma durea inima foarte tare, trebuia sa ma auto-calmez si sa alung starea. am facut terapie si acum pot sa ma cert si sa tip si plang cat pot.

ps penibil: mi-am adus aminte de perioada cand orice suparare imi era foarte scurta, pentru ca atunci cand ma intristam si ma infuriam, imi aminteam de celebrul vers "supararea cand imi vine, rup camasa de pe mine" si ma pufnea rasul. si-mi venea sa imbrac o camasa si sa o rup in mod dramatic pe mine.

Narcisele pateaza

Un om a iesit azi cu o roaba mare de narcise din sera Decoflora. Erau pe putin 100 de ghivece cu narcise galbene. Apoi a inceput sa le puna in portbagajul unui domn cu vesta, care semana puternic cu un iepure sur. Iepurele sur s-a bucurat, nesarind insa in sus asa cum era de asteptat. Apoi s-a urcat la volan, cu un ghiveci in mana, si a inceput sa rontaie narcise, atent sa nu-si pateze vesta.

Extraordinara faianta albastra

Am cercei mici, albastri, din sticla de Murano. Zici ca sunt din faianta. I-am insurubat dimineata in urechi, in timp ce imi cufundam capul in aburul apei pentru ceai si ma gandeam la faianta cu flori bleu din wc-ul de servici, care era de fapt incaperea mea preferata de joaca. Avea plus rosu pe jos, langa usa se afla soba iar eu lipeam cu apa si faina tot felul de decupaje pe patratele lucioase. Din cand in cand tevile huruiau cuvinte apoase si dadeam drumul la apa fierbinte pana cand totul intra in ceata.
Cand un copil se face om mare cauta ceata doar in saune si se plange de ceata de pe strazi ca-i intra in oase.

In excursie

E ceva in aer primavara care ma face sa-mi amintesc de excursiile facute cu scoala. Prima mea excursie trebuia sa fie la Gradina Zoologica dar am racit sau mi-a curs sange din nas, nu mai tin minte exact, asa ca parintii m-au tinut acasa. Am murit de ciuda. A doua zi insa, in clasa, eram singura cu uniforma, cu ghiozdan, penar si manuale. Colegilor mei le placuse atat de mult la Gradina Zoologica incat intelesesera ca o sa se intoarca acolo a doua zi. Asa ca toata clasa era plina de copii imbracati in civil. Invatatoarea a facut o criza de nervi si i-a tinut pe toti in picioare, langa banci, in sala de studiu comunista, cu nuante de maro, gri si verde de la ghivecele de la ferestre. Erau asa draguti in hainele lor colorate, cu palariute de vacanta pe cap si rucsaci plini de fructe si sandvishuri pentru gustari pe umeri, cu lacrimile siroind pe fata, speriati si confuzi. Imi amintesc ca o fetita avea chiar si o cutiuta de tabla pentru mancare, ceva rar pe vremea aceea. Pe hol, niste parinti inspaimantati si ei, stateau la panda, gata sa-si duca odraslele acasa si sa le echipeze corespunzator. In ziua aceea a trebuit sa impart creioane, stilouri si foi colegilor mei. Am chelit un intreg caiet. In ziua aceea m-am simtit ca o tradatoare.

OSA (Oficiul pentru salt in apa)

Vine vara, Ruxi!
O sa facem bucataria sa arate ca o acadea, o s-o umplem de roboti si dinozauri, o sa punem un hamac in curte, o sa-ti tapetam dulapul cel oribil si o sa ai pestera ta personala, in care sa-ti pui diplomele, o sa cumparam canapeaua ( the canapeaua), o sa facem mii de instalatii ( apropo, vezi ca mi-a venit o idee noua, dar avem nevoie de stickere), o sa facem multa limonada verde ca ochii de soparla, o sa facem cercei vegetali si fructiferi, o sa prajim ciuperci din alea, urechi de elan, pe sare, la gratar si o sa radem de n-o sa mai putem zilnic ( bine, asta oricum facem deja, dar de data asta o sa fie vara).
Colega mea de apartament e foarte tare! Eu am fost pana acum ceva vreme un Yeti, ma simteam bine singura, la mine in munti. Pana ti-l gasesti insa tu pe The Almost One si eu pe The No One si o sa ne mutam cu ei, nu mai vreau sa stau singura :). Imi place sa stau cu tine! Parca as locui intr-un parc de distractii ( dar fara clovni ucigasi).
Postul asta este no comment.

Jean Ignace Isidore Gérard ( J.J. Grandville)

Mai multe despre J.J. Grandville pe wikipedia si pe bibliOdyssey

Ralph Gibson

LINK

Perfect si normal esti tu, nu eu!

Cateva din personalitatile mele:
- femeia cinstita ( asta e nebuna rau!)
- aventuriera internationala ( de fapt adevarata femeie cinstita)
- seful de sala ( dictator autoritar si corupt, mai ales in bucatarie unde sta cu mainile in sold si porunceste)
- marinarul rosu furios ( si mai ales fioros, il apuca nervii cand e primavara si soare afara, isi scufunda toate corabiile cu o placere iesita din comun, ar bea totul romul din lume, are mereu ceva de comentat si ii place sa intre cu picioarele in rasadurile de flori proaspat plantate)
- suava creatura ( un fel de animal mitologic palid si rar, care da din gene si zambeste timid, o gasesti de obicei imbracata in pijama)
- preacreativa (considera ca timpul nu e facut pentru plictiseala, ar face orice, oricat de penibil si prost, numai sa nu stea degeaba si sa se uite in tavan. are in loc de 2 maini, doua masinarii in miscare continua. este personalitatea cea mai comentata si atacata)
- planificatoarea ( barbatii rebeli, cu spirit liber si tanar se simt iritati de aceasta personalitate)
- femeia normala ( apare printre picaturi, cand merge cu metroul, cumpara paine, se uita la televizor, citeste sau este pe cale sa se indragosteasca. rade foarte mult)

Din goana metroului

Sunt intr-un vagon plin de familii care se duc in vizita: femei incruntate cu mustata si geci de piele neagra, barbati cu par permanentat si geci de piele maro, batranici pudrate, imbracate in verde, cu genti din piele rosiatica. In fata mea sta cea mai gingasa familie de surdo-muti. Sunt mai scunzi decat mine, cu maini si picioare subtiri, ca niste bibelouri. Au toti ochi albastri, vioi, gesturi nervoase si au mare grija unii de ceilalti.
Se urca in vagon un cuplu cu un caine frumos, din specia cainilor facuti din valatuci din vata de zahar. Toti viitorii musafiri din vagon se bucura si zambesc uitandu-se la caine, dar cainele nu are ochi si urechi decat pentru familia delicata de surdo-muti.

Duminica nicio femeie nu are voie sa fie cinica

Imi place mult ca atunci cand sunt cu el am mereu impresia ca a doua zi o sa fie duminica ( o duminica din specia duminicilor travestite, pentru ca au iesit duminici cand trebuiau de fapt sa fie sambete).

Rasuflatoare

Mergeam dimineata pe strada si ma uitam la case si la cum imi par ele: vii, moartea, bolnave, rele sau nebune. Aveau insa toate ceva in comun: pareau ca se sufoca.
Fiecare casa ar trebui sa aiba o rasuflatoare. O rasuflatoare e ceva cu totul diferit de o fereastra, usa sau horn. Pe acolo se inspira casa si duce curentul in toate incaperile, dand pe jos bibelouri, umfland perdelele si rasfirand parul locatarilor. Tot pe acolo casa expira aer fierbinte si umed pe spinarile umflate ale unor porumbei plouati. Rasuflatoarele nu au grilaj, sunt intr-o parte, un pic mai jos de acoperis si cand intri in ele te simti ca intr-un mare uscator organic.

Pentru mine

Ieri am vazut un om care purta la subrat ceva ce de departe parea un brad de Craciun. Mai de aproape, am vazut ca tinea un brad de craciun alb, din mucava. De fapt era un delfin.

Afara ninge, intre fulgi exista un spatiu cam de 10 cm. Stateam la geam cu R si ne bucuram de faza noastra maniacala. Doi barbati cu sortzuri au inceput sa strige la noi diverse si au vrut sa ne faca poza asa ca cam fugit. Din cauza barbatilor cu sortzuri nu putem face de multe ori ce vrem: sa purtam fuste la fel de scurte ca o frunza, sa ne impiedicam pe strada etc. E mereu, pe undeva, barbatul asta care nu e din lumea mea, ce smulge un fir si se insereaza la mine in cuvertura.

In continuare nu vreau sa scriu cu diacritice. Cunosc oameni care nu tin cont de zebra, semafoare, legi, dar sunt infranti de caciulita unui stalp.

Ce pacat, atatea case frumoase sunt sedii de firma. Camere cu 4-5 ferestre adapostesc xeroxuri si sticle de plastic si vorbe de afaceri.

Tuxedomoon - An affair at the soiree - e frumos de reascultat, se aud sticlele de bautura si paharele cum se ciocnesc, precum si tigvele piratilor care se lovesc unele de altele, ametite.

O sa am si eu an affair at the soiree si o sa beau din pahare care scot clincheturi. Da? :)

D-abia astept sa ma duc acasa si sa stam de vorba in prag de usa.

De fapt nu stiu daca e stare maniacala sau sunt fericita.