Ceai verde pentru o viata un pic mai roz

   Tot cautam pudra Matcha. Si tot nu gaseam, pentru ca e foarte scumpa si nu voiam sa dau un milion pe 100 de grame. Si, asa cum se intampla de obicei cand imi doresc ceva, m-am trezit cu un mail de la Claudia. Claudia are o ceainarie online, www.delicecorner.ro, cu tot felul de ceaiuri pe care nu le gasesti prin alte ceainarii si multe alte lucruri delicioase, de exemplu deserturi raw. Si avea bineinteles si Matcha japoneza, la un pret cumparabil. Pe care eu am pus-o intre timp in prajituri ( nu puneti doar o lingurita de matcha, cum zic unele retete, puneti 2, ca altfel nu se simte deloc), paste si salate si-mi vine sa o pun peste tot, chiar si in baie :)).

   Asa ca in dimineata asta mi-am facut un ceai cu pudra Matcha si m-am simtit din nou zen. Pentru ca iar am avut o perioada furtunoasa. Si cand vine furtuna peste tine, e important sa fii calm si sa nu-ti lasi mintile sa fie luate de vant.

Culori

Sa te trezesti sambata dimineata, la ora 7, ca sa speli toate geamurile din casa, in timp ce un cocos urban urla invers ca varcolacul la soare.
Sa te uiti la un felinar auriu care locuieste intr-un copac roz inflorit.
Sa vezi o tiganca imbracata toata in mov stralucitor, care striga dupa fier vechi, in timp ce invarte in mana un urias lampion chinezesc din matase rosie.
Sa pui la insorit asternuturi curate si albastre in timp ce un mierloi scoate triluri de dragoste pe un stalp electric, langa un gugustiuc dornic sa ia lectii de iubire.

Oftalmometafora

Mi-a zis azi oftalmologul ca toate lacrimile artificiale din lumea asta sunt ok. Si eu m-am gandit ca de fapt vrea sa spuna ca lacrimile astea apartin unor roboti si ca e normal si bine ca robotii sa se exteriorizeze si sa planga atunci cand au nevoie. Pentru ca turnam apoi lacrimile lor in sticlute, le punem data de expirare, si le folosim pentru a avea ochi mai buni, mai puternici, mai de otel!

Casnic

In aceasta zi ploioasa am o raceala moderna, ma doare doar capul si stranut si-mi vine sa-mi fac o mantie din plapuma si sa ma plimb asa, ca o regina a servetelelor parfumate.
In aceasta zi ploioasa imi ingrijesc martisorul primit de la ai mei, un ficus inalt si vesel, ca o adolescenta cu oase de supermodel.
In aceasta zi ploioasa sunt recunoscatoare ca au fost inventate placintele, ca exista paracetamolul si cizmele de cauciuc, vopselele care se usuca rapid si culorile "cornflower", "cobalt" si "bottle green".
In aceasta zi ploioasa am uns toate balamalele si nu mai scartaie nimic. E o liniste de duminica ploioasa de primavara, cu scoici la geam si apa de mare hipertona in sticluta, langa perna.

Universul stie sa dea cele mai reusite petreceri

This Is the Most Detailed Image of the Universe Ever Captured

De unde reiese ca in univers se da in fiecare secunda o mare petrecere de revelion, cu confetti, sampanie si mult, mult sclipici cazut de pe rochii si de pe obrajii doamnelor si praf de cioburi de la paharele de cristal sparte pentru alungarea ghinionului si mult praf de zane de care multi se feresc, pentru ca te face in mod sigur sa ai halucinatii despre cum traiesti de fapt pe pamant, acoperit de haine groase, care nu fac scame stralucitoare, prins intr-o iarna fara sfarsit.

SFebruarie

Traim pe o planeta inghetata. Doar eu si convectorul meu electric. Iesim in fiecare zi din casa si incercam sa supravietuim zapezii, turturilor, poleiului. Din cand in cand mergem pe poteci subtiri si alunecoase, extrem de dubioase si periculoase. De cele mai multe ne ies in cale multimi infuriate de cetateni cu posete mari si taioase care vor sa incapa toti, in acelasi timp, pe poteca. Apoi ne ingrijim ranile cauze de posetele mari si taioase. Noaptea, alergand prin intunericul felinarelor arse pe care nimeni nu cuteaza sa le repare ( nici macar enelienii, o specie de extraterestri care se cred licurici, dar nu sunt, pentru ca licuricii chiar se pricep sa dea lumina), ne aventuram pana la magazinul mega galactic de pe bulevard, si incercam apoi, cu greu, sa regasim drumul spre casa, prin ceata nemiloasa si cleioasa.

O dorinta la sfarsit de ianuarie.

As vrea sa nu mai existe date fixe. Sa ne mutam data de nastere cand avem chef, sa punem Craciunul in mai si Anul Nou in septembrie. As vrea sa nu mai existe expresia "asa stau lucrurile" mai ales cand e vorba de lucruri inventate de noi, nu de natura. Cred ca timpul ar trece astfel mai haotic, dar mai greu si mai surprinzator. L-am pacali intr-un mod frumos.

Simt de observatie

Ma intalnesc in fiecare zi, la metrou, cu cativa oameni ce au, intamplator, acelasi drum ca si mine in timpul saptamanii. Ma gandeam azi: cat de multe poti afla despre un om, in doar cateva minute, fara sa vorbesti vreodata cu el, trebuie doar sa fii atent si sa-ti imaginezi ca in clipa aceea el e cel mai important lucru din univers.
I-am observat cand erau raciti, dar isi terminasera servetelele, cand se certasera cu cineva, ce citeau, daca era vorba de o carte despre afaceri, autobiografie sau SF. I-am observat stand pe peron cu un iubit sau o iubita, apoi, peste cateva luni, cu alt iubit si alt iubita. Si cum isi iau ramas-bun, rece sau cald. E un baiat care mi s-a parut intotdeauna foarte ciudat. Cu prietena lui, ciudatenia lui devenea induiosatoare. Fiecare despartire de ea era ca o despartire inainte de razboi, cand el pleaca departe, spre moarte, si ea ramane in orasul bombardat, obligata sa lucreze la o fabrica de cauciuc. Unii au ticuri, isi frang mainile, se joaca solitaire pe telefon, unii au sireturi rupte, fulare de dinamovisti si manusi gaurite.
Din cand in cand ma intristez. Poate sunt egocentrica, dar mi-ar placea sa stiu ca macar din cand in cand, pe peron, exista cineva care sa se uite curios si atent la mine. Nu pentru ca vrea ceva de la mine, ci pentru ii place sa ghiceasca ce se ascunde in spatele unui strain. Orice observator merita sa fie si el obiectul observatiei din cand in cand, asta il va face sa fie un observator si mai bun.
Asa cum i-am zis unui prieten acum ceva vreme, in timp ce se plangea ca-l tot intrerup: Nu pot sa te ascult bine daca nu ma lasi si pe mine sa vorbesc!

Pe ici, pe colo

Am depresie post-sarbatori si n-am niciun pic de energie. Imi iau insa vitaminele si uleiul de peste si astept sa ma transform din nou, peste noapte, intr-o zvarluga.
Mi-au placut azi niste porumbei care invarteau pe asfalt un pix. Ce pacat e sa fii pasare, sa vrei sa fii scriitor, sa ai atatea de povestit si o viziune unica asupra lucrurilor, dar sa dai peste un pix prea mare pentru ghearele tale si sa nu poti scrie nimic.
Mi-a placut domnul care plimba un caine si-l certa molcom si fara suparare: Ei, vezi, de aia te murdaresti, ca esti curios ca o pisica.
Mi-a placut o fata care mergea melodios. In mod sigur facuse sau facea balet, mergea in pasi de dans, probabil se invartea in poante cand nimerea intr-un colt mai intunecat, fara public incruntat.
Mi-a mai placut un domn care citea cu nesat o carte si dadea navalnic paginile. Din pacate, nu am vazut ce citea, cartea era ascunsa ca pe vremuri intr-o invelitoare de caiet.

Bani de noapte

Am primit cadou de curand, de la Cristina, o pisica Neko aducatoare de noroc financiar, venita direct din Singapore. Toata ziua da din mana, de revelion i-am pus chiar si o sorcova daca tot era asa harnica. Uneori mi se pare ca tine un deget in jos, ca si cum ar spune "Off with your head", alteori pare ca saluta insistent, ca un vecin care tot spune "heeeei" desi e clar ca tu vrei sa te prefaci ca nu l-ai vazut. Uneori mi se pare ca e pusa pe semanat si imi arunca seminte direct pe podea, alteori ca e la concert si face semne obscene celor de pe scena. In orice caz, pisica misca ziua labuta fara sa o aud. Inca nu s-a dovedit productiva - nu s-au abatut pana acum asupra mea valuri de bacnote verzi, dar poate, la un moment dat, cine stie...
Noaptea in schimb, pisica se transforma intr-un monstru ticaitor. Labuta care se misca sacadat face mai mult zgomot decat o pendula: TIC TAC TIC TAC! Ca si cum ar vrea sa-mi transmita ca hai sus, nimeni nu doarme, banii se pot face si noaptea.
Nici nu e de mirare, tocmai am aflat de ce. Labuta care se misca e aia stanga si am citit ca spre deosebire de cele dreptace, pisicile Neko stangace au menirea de a aduce clienti si prosperitate in localuri de noapte precum baruri, cluburi, case de gheise (okiya) etc.

Toate vrabiile ar trebui sa-si cumpere sampon uscat

    Din cand in cand imi aduc aminte ca am in baie un spray cu sampon uscat. Tn minte ca am citit prima oara despre samponul asta intr-un manual de cosmetica inainte de revolutie si ma gandeam ce complicat pare sa te dai cu pudra de talc in cap. Era considerat, ca si azi, varianta mai simpla si practica a spalatului pe cap cu apa. Apoi, peste cativa ani, am citit o carte de groaza in care, din nou, era preamarit acest sampon din praf. Locul lui chiar parea potrivit intr-o carte de groaza.
    Stii cine se mai spala pe cap cu praf? Vrabiile. Ati trecut vreodata pe langa o baie publica de vrabii? Este cea mai minunata priveliste: cred ca e singura data cand vrabiile uita de tot, uita de precautii, de probleme si pericole, in timp ce se zvarcolesc in praf si se spala si pe sub aripi, si in urechi si pe penele de pe copane.     Chiar daca groapa cu praf e in mijlocul trotuarului, cand vrabiile se baga in baie, nu mai dau 2 bani pe tine, poti sa treci de 3 ori pe langa ele, nu o sa zboare niciuna de acolo. E placerea lor suprema, asa cum e pentru noi baia plina cu spuma si uleiuri de baie dupa o zi grea.
    Vrabiile sigur ar iubi samponul uscat. Asa cum il iubesc si oamenii cu par drept, mai degraba scurt si necomplicat. La ei functioneaza.Parul meu nu-l iubeste. Poate pentru ca e mai degraba lung, plin de suciri si rasuciri si serpentine, greu de pieptanat, si de fiecare data cand imi dau cu spray-ul ala si parul mi se face alb, pot sa vad cum o sa arat peste vreo 20 de ani, batrana si cu braul de lana. Asa ca astept sa se inventeze alt sampon practic, de preferat cu aer sau cu jeleu sau apa care nu uda.
      Oare in curand o sa apara si baia uscata? In mod sigur o sa vreau s-o incerc si o sa invit si niste vrabii sa ne balacim impreuna, la un sapun Dove gri din praf hidratant.

Post gospodaresc

Ura, primul post din 2014! Pana acum am avut deja 3 pene de curent, scriu repede pana nu vine iar Marele Intuneric.
Mi-am propus atat de multe anul asta, incat acum ma simt foarte ocupata si preocupata. Pana acum am reusit sa fac tot ceea ce mi-am propus. Nici macar nu conteaza ca au trecut doar 2 zile, o singura zi e de ajuns sa-ti schimbe viata :))):
- sa scriu pe blog din 2 in 2 zile ( inca nu-mi dau seama daca e o coincidenta sau chiar ma tin de treaba). Sa scriu doar de dragul de a scrie, chiar daca nu am nicio idee sau chef. Pentru ca mi-e dor sa scriu aiureli.
- sa fac zilnic 100 de genuflexiuni ( am reusit sa fac vreo 75, e bine, nici nu ma asteptam sa fac 100 chiar asa, din prima luna, nu sunt perfectionista, macar de as face peste 50 in fiecare zi)
- sa sterg saptamanal praful de pe dulapuri ( am reusit ca in ultima zi a anului sa fac tot ceea ce nu am reusit sa ma mobilizez in celelalte sute de zile: sa sterg praful chiar si dupa dulapuri - de ce nu pot s-o tin asa mereu?)
- sa ma uit la mai multe filme romantice, pentru ca simt ca am vazut mult prea multe filme horror si am inceput sa devin un om fara inima. Mi-am dat seama ca daca impart un film romantic in 2 episoade si pun la mijlocul lui un film cu extrateresti, il apreciez astfel mult mai mult.
- sa scriu un poem care nu are nicio legatura cu poezia sau arta in general, in fiecare seara. Nimic serios, nimic cu rima, pur si simplu ceva scurt despre ziua respectiva.
Inchei acest post cu poemul de ieri.

In prima zi a anului nou am ramas fara electricitate
In timp ce afara straluceau pe trotuare
Cioburi si confetti si fantomele unor petarde extraordinare.

Am pandit blocurile din jur, sa fiu sigura ca e o pana generala

E infricosator sa stii ca doar tabloul tau electric s-a stricat

Si trebuie sa te mobilizezi

Sa chemi un electrician mahmur

Sa cauti numarul lui pe internet

In timp ce telefonul tau sta ca de obicei sa moara

Pentru ca am un ne-telefon muribund

Care functioneaza 1 minut si apoi vrea in priza

Si nu inteleg de ce il mai suport!

Cand stai pe intuneric, iti aduci aminte ca ai un geam

Asa ca am stat si m-am uitat la 2 lampioane

Care se plimbau aprinse pe cer

Si cand lumina a venit inapoi

Dupa vreo ora, cam asa

Mi-am pus un film 

Si am amanat iar

Cumpararea unui alt telefon.

Draga 2014,

Simt ca esti la fel de bun ca Mos Craciun, asa ca te rog sa vii cu un autobuz plin de cadouri si minuni. Sa fii surprinzator, dar nu surprinzator-rau, ca 2013. Nu ma supar daca-mi pregatesti surprize mici, de exemplu, daca o sa dau peste un pinguin in Mega Image la sectiunea compoturi, o sa ma declar multumita. Sau daca o sa-mi fac un bun prieten la coada la cartele la metrou, o sa fie super bine. Vreau la fel de multe filme bune, ca am luat-o razna cu uitatul la filme, am devenit un cinefil salbatic si-mi convine asa. Si vreau mai putine dulciuri. Incerc sa traiesc sanatos, dar cand toata lumea imi umple casa de cutii cu ciocolata si bomboane nu pot sa uit de ele si sa mananc o salata de telina si morcovi. Pur si simplu nu e politicos. De asemenea, vreau sa intelegi ca vreau un an vegetal si botanic. Vreau sa stau mai mult prin paduri, sa-mi umplu podelele de flori si sa port discutii despre specii rare de cactusi. Asa cum are corpul nevoie de vitamina C, sufletul meu are nevoie de frunze. Pune intr-un cos si muzica, cateva kilograme de carti si discutii interesante. Si bani. Stiu ca e de prost-gust sa ceri cadou bani, dar tu pari genul de unchi care da cu bucurie bani. Si, bineinteles, nu uita de dragoste. Din aia de moda-veche, cu flori si discutii de la rasarit pana la apus, dar, in acelasi timp, mai mult cu fapte, decat cu vorbe.
Multumesc anticipat!

Inima de soarece

Am citit intr-o dimineata intr-un colt pierdut de internet, un comentariu pe un site, o mica poveste adevarata despre niste soricei domestici. Se pare ca atunci cand sunt fericiti, bine ingrijiti si hraniti cum trebuie, soriceii devin niste fiinte foarte bune la suflet, mai umani decat anumite fiinte. De exemplu, acesti 3 soareci. La un moment dat, unul din ei a orbit. In loc sa-l paraseasca, loveasca sau, aoleu, eventual sa-l manance, prietenii lui il faceau sandvis intre ei si-l luau cu ei peste tot. Si pentru ca ii placea foarte mult sa se dea in roata aia hamstereasca, unul din ei il baga acolo, il lipea de un perete si alerga corp la corp alaturi de el, ca un mic bodyguard. Pentru ca meriti sa te invarti in nestire si sa-ti pastrezi pasiunile, chiar daca esti un soricel lovit de soarta.

Citesc in fiecare zi despre multe lucruri emotionante, dar soriceii astia mi-au intrat in minte. Si de atunci ma tot gandesc la ei. 

Nu-mi erau de ajuns gandurile pline de cadouri de Craciun, politicieni oribili, frigul de afara, diverse griji, chestii de facut la serviciu sau virusi mutanti de raceala, acum mai trebuie sa ma gandesc si la soareci mai buni decat oamenii!

Super indragostita

Nu e vorba de ceva romantic. Vorbesc in general. Sunt super indragostita de toti si de toate. De cateva luni de cand ma tin de instagram, am redescoperit placerea de a face poze la lucruri mici, care fac diferenta intre o zi cu buline si una cu dungi . Sa merg pe strada noaptea si fac poze in sus, doar pentru ca imi plac degetele uscate de crengi care strang de gat felinarele. Si-mi place sa dau iama in magazine si sa cumpar lucruri pe care nu le-am incercat niciodata. Si sa ies cu oameni cu care am ce vorbi. Si sa rad de dimineata pana seara. Si sa spun ca viata nu e urata, chiar daca e horror uneori. Si sunt super indragostita de prietenele mele. De ce ne punem prietenii pe locul 2, dupa iubirea romantica, nu-mi dau seama. Ar trebui sa aiba un loc 1, de onoare, inainte de orice si oricine. Si sunt super indragostita de planurile mele. Dupa un an greu si foarte scurt, in care am apucat sa fac prea putine lucruri, am decis sa fiu mai disciplinata si mai severa cu planurile mele. Am doar 2 mari si late. Si o tema pentru acasa. Si sunt super indragostita de aer in general. Chiar daca esti racit si te ustura nasul rosu, e bine sa inspiri, sa expiri si sa te simti liber.