Un purcel luminos in noapte

Zic mereu ca o sa-mi iau o lanterna adevarata. O lanterna ca un soare mic, pe care ai vrea sa o ai cu tine in jungla sau in mijlocul pamantului. Dar uit mereu sa o cumpar.
Asa ca, atunci cand s-a luat curentul in muntele in care locuiesc, am descoperit ca trebuie sa urc o multime de etaje cu ajutorul singurei lanterne pe care o am la breloc: un porc mic si roz, care guita de fiecare data cand lumineaza timid cu un bec amarat in rat.
Am guitat cu lanterna si am inceput sa urc incet etaj dupa etaj. O strafulgerare de lumina, un guitat, o strafulgerare de lumina, un guitat. Si auzeam vecinii bajbaind in intuneric in spatele usilor, intrebandu-se cine e porcul care locuieste la ei in bloc.

Un gand

Nu se stie niciodata ce-ti ofera viata, dar m-am gandit ca ar trebui totusi sa nu ma casatoresc niciodata cu un barbat cu numele de familie Ene. Pentru ca atunci m-as numi Irene Ene si m-as simti ca un ecou.

Pisicile la volan

Se stie ca pisicii nu-s soferi foarte buni!
Pentru ca in loc sa stea cum trebuie la volan,
Isi freaca mustatile de portiere si miauna la pisici grosolan,
Conduc cu spatele, de pe capota,
In loc sa fie atenti la trafic, prefera sa se joace cu o papiota.
Isi folosesc coada pe post de schimbator de viteze.
Isi scuipa pasagerii, ii zgarie si ii lasa pe banchete sa sangereze
Si nimeni nu doarme sau mediteaza cand trec ei in tromba,
Pentru ca au grija sa claxoneze toti cainii de pe strada, ca niste nebuni.

Unde poti gasi frumusete atunci cand lumea arata cu degetul spre urat

O poezie care imi place foarte mult, mai ales datorita versurilor "Nothing was ugly
just because the world said so" si "Maybe if we reinvent whatever our lives give us we find poems". Pentru mine nu-s doua versuri obisnuite, le-am intuit si simtit de vreo 10 ani incoace si intre timp s-au transformat intr-o filosofie de viata care ma ajuta sa trec cu drag si dragoste prin fiecare zi.

A Valentine for Ernest Mann
 - Naomi Shihab Nye

You can't order a poem like you order a taco.
Walk up to the counter, say, "I'll take two"
and expect it to be handed back to you
on a shiny plate.

Still, I like your spirit.
Anyone who says, "Here's my address,
write me a poem," deserves something in reply.
So I'll tell you a secret instead:
poems hide. In the bottoms of our shoes,
they are sleeping. They are the shadows
drifting across our ceilings the moment
before we wake up. What we have to do
is live in a way that lets us find them.

Once I knew a man who gave his wife
two skunks for a valentine.
He couldn't understand why she was crying.
"I thought they had such beautiful eyes."
And he was serious. He was a serious man
who lived in a serious way. Nothing was ugly
just because the world said so. He really
liked those skunks. So, he reinvented them
as valentines and they became beautiful.
At least, to him. And the poems that had been hiding
in the eyes of the skunks for centuries
crawled out and curled up at his feet.

Maybe if we reinvent whatever our lives give us
we find poems. Check your garage, the odd sock
in your drawer, the person you almost like, but not quite.
And let me know.

Pisica regelui

Orgoliosul rege de pica/ Si-a luat in sfarsit pisica/ Si a descoperit dupa prima zgarietura mica/ Faptul ca dintr-o inima neagra tot sange de cupa pica.

Pasarile, dar nu in varianta Hitchcock

Afara se auzeau zbierand graurii, care se dau mereu peste cap pe cablurile intinse intre blocuri. Stateam rezemata de o perna cu cocori, in timp ce ma uitam cu un ochi la un film cu o camerista care se transforma intr-o vrabie, iar cu celalalt ochi reciteam o povestire in care tipa un paun nebun. Apoi am inchis cartea si din ea a cazut un fulg verde de papagal. Iar pisica a aparut si a disparut brusc in fuga, ca o randunica care se intrece in zbor negru cu un liliac.

Uneori, perlele apar in perne

Cea mai frumoasa stire pe care am citit-o saptamana asta: cea mai mare perla din lume a fost gasita sub patul unui pescar din Filipine. Pescarul o tinea sub pat drept talisman aducator de noroc si il durea in cot de valoarea ei in bani. Cred ca pescarul asta e sufletul meu pereche.

Cele 10 Irene

Mie nu-mi iese nimic din prima incercare. Dar nimic, nici macar ata in ac nu pot s-o bag, ce sa mai vorbesc de proiecte, intalniri sau experiente care-ti schimba viata! Este ca si cum sunt facuta din 10 Irene, iar prima care iese din vizuina este intotdeauna cea mai stangace, ghinionista, grabita si ciudata dintre toate, un Strica-Tot extrem de talentat. A doua este mai ok, probabil pentru ca a vazut cate tampenii a facut prima si se mai relaxeaza, chiar nu mai are nimic de pierdut. Dar, din pacate, este nevoie sa apara si a treia Irene. Ea poarta intotdeauna camasi cu manecile suflecate, pentru ca trebuie sa rezolve ce au facut cele doua zapacite. Iar de la a 4-a in sus, lucrurile revin la normal si pe calea cea dreapta.
Din nefericire, este clar ca atunci cand functionezi cu ajutorul a 10 Irene inseamna ca trebuie sa ai la indemana 10 sanse diferite. Si, dupa cum stim, sansele sunt alta poveste si nu exista niciun ghiseu de unde sa le putem ridica atunci cand avem mai multa nevoie de ele!

Gand lapon

Astazi m-am gandit ca prenumele lui Mos Craciun ar trebui sa fie Iren, pentru ca are un ren in el!

Dentist pentru indragostiti

Esti ca o prajitura in care ciocolata se umfla in pene de vanilie,
Usoara ca o perdea care se crede fluture zburand in aprilie.
Esti ca o prajitura pe care stiu sigur ca mult timp o s-o tin minte
Si apoi nimeresc un sambure de visina si-mi sparg un dinte.

Anti-succes

As vrea ca acest blog sa fie citit asa cum ai citi o carte mica si roasa de soareci, scrisa de un scriitor obscur, gasita undeva pe o taraba langa Piata Obor. Pe care nu dai niciun ban, pentru ca vanzatorului ii place mutra ta si e in toane bune.

O poveste cu (prea) multe pisici

A fost odata ca niciodata o femeie foarte frumoasa, cu piele alba si pufoasa si ochi migdalati, usor sireti. Parul negru i se unduia ca o lana moale si fusese admirat si slavit chiar si intr-un discurs al presedintelui. Toata lumea o rasfata si spunea despre ea ca este o minunata si blanda femeie-pisica. Un specimen rar si reusit, mai ales ca era si imblanzit.
Toate laudele au starnit insa gelozia Comitetului Federal al Pisicilor Frumoase. Gelozia pisicii frumoase e la fel de ascutita ca un ac in buricul degetului. S-au hotarat sa faca ceva. Asa ca au organizat imediat o sedinta.
O sedinta de pisici frumoase este foarte diferita de o sedinta de pisici urate. In primul rand se complimenteaza, se rasfata unele pe altele, apoi se lauda cu ultimele cuceriri, schimba soricei parfumati, adrese si carti de vizita ale hotelurilor (adica ale caselor) unde sunt ingrijite de servitorii lor oameni si de-abia apoi trec la subiectul propriu-zis al sedintei: cum sa scapam de splendida femeie-pisica.
O pisica albastruie, care se uita crucis la lume, a propus sa-i puna un sobolan otravit in mancare. O pisica alba, un pic toanta, a vrut sa o umple pe femeie de motocei si sa o arunce intr-un ocean plin de rechini. Apoi s-a ridicat cea mai respectata pisica dintre toate, o pisica roscata, pufoasa si mare, de o frumusete rapitoare, cu stelute in loc de pernite la picioare. Si ea a hotarat ca femeia trebuie blestemata. Un blestem este ceva clasic, nu se demodeaza niciodata, este oarecum romantic si face mult mai mult rau decat o pedeapsa violenta, care se sfarseste insa rapid.
Au susotit pisicile ce au susotit si blestemul a fost hotarat.
Asa ca a doua zi dis-de-dimineata, femeia cea frumoasa s-a trezit cu o minunata pereche de mustati de pisica. Mustati ca la carte, lungi, elastice,tari si lucioase, genul de mustati cu care se dueleaza gentilomii-lacuste. A incercat sa scape de ele si toate saloanele de cosmetica din lume au incercat sa o ajute. Epilare cu ceara, laser, zahar, socuri electrice si IPL. Nimic. Totul a fost degeaba.
Mustatile de femeie frumoasa sunt si astazi la locul lor.
Sunt vegheate sa creasca si mai mari, si mai stralucitoare, din apartamentul de vizavi, de o pisica roscata, pufoasa si mare, in timp ce framanta satisfacuta o perna cu stelutele ce-i tin loc de pernite la picioare.

Lupul cu pantofi rosii cu toc

Ati vazut vreodata un lup incaltat in pantofi de toc? Daca nu ati vazut inca asa ceva, va poftesc in holul casei mele. Lupul cu pantofi rosii, luciosi, cu toc cui, sta exact langa padurea de cuiere. Am multi musafiri si un singur cuier nu este niciodata de ajuns. Lupul incaltat maraie inabusit si tropaie nervos pe tocuri ori de cate ori simte miros de friptura sau miros de musafir, mai ales daca musafirul este transpirat.
A fost si el odinioara un astfel de musafir, dar a deschis o usa ce nu trebuia deschisa, intr-un magazin de pantofi second hand, si s-a trezit peste noapte un lup negricios, cu blana cam rara. Mi-a fost mila de lup si l-am angajat, pentru nu exista nicaieri in natura un loc pentru asa ceva. Nimeni nu are insa incredere in el. Ar trebui sa fie un fel de majordom, dar tot ce face este sa urle, sa tranteasca usi si sa tocane dimineata tare, pe dalele de piatra, cand vine la munca. Ne trezeste pe toti si administratorul vrea sa-l bage la intretinere.
Apoi, dupa ce se asigura ca i-a trezit pe toti, inlemneste langa cuier; are grija de umbrele si de pantofi, cica sa nu fie furati. De parca ar putea exista hoti de umbrele pe lumea asta. Desi, sigur, daca exista lupi cu pantofi rosii cu toc, este posibil sa existe si hoti de umbrele, care bantuie holuri de case si holuri de bloc.

Oftat discret

Iar se intuneca inainte de 9, iar se transforma frunzele in chipsuri pentru pasari, iar ne ascundem degetele de la picioare in pantofi seriosi, iar ne intristam din senin si mai tragem noaptea inca o patura pe noi.
Iar e seara inainte sa fim noi gata.

Jurnal sfios

Azi am vazut ceva frumos, dar nu am facut nicio poza, pentru ca povestea era in alta parte, nu in imediata realitate.
Asadar
Intr-o gradina, printre hortensii, statea pe un patrat de piatra un pisic nici prea mare, nici prea mic,
Si sughita ca un betiv ce daduse pe gat un lichior preparat din soricei, mierle si un nefericit pitic.