Guy Bourdin

vernacular!

his gallery

@ Eugen Erhan & Tudor Muscalu

Cute, evil and pigeon- combinatia perfecta! Le dorim la multi ani lui Pid'Jin si Fredo! ( tocmai au implinit un anisor doar)

Puteti sa-i votati here and here

GummiLights



career day
This Jellio one-of-a-kind item features vintage 70's Star Trek action figures Kirk, Spock and the gang, as they explain the virtues of joining the Federation to Richie, Ralph and John-Boy.

products from jellio

:)

Unele amintiri sunt atat de dulci.


Bunicii mei aveau o casuta la Otopeni. Stateam vara in trifoi si iepuri

mari, gri treceau pe langa mine. Erau foarte blanzi. Mai ales cel mai

mare dintre ei, iepurele Costica. Avioanele care decolau treceau atat

de aproape de tine incat ti se parea ca ating varfurile copacilor. Si

erau doi nuci imensi, care in mod sigur ajungeau la burta avioanelor.

Si erau multe flori: narcise, lalele, condurul doamnei si sangele

voinicului. Si atat de multe galbenele si sulfina incat le mai visez si

astazi. Mancam macrish si culegeam violete de sub un corcodus cocosat.

Acolo aruncase bunicul meu un sarpe pe care il omorase. Coincidenta sau

superstitie adevarata, cateva zile mai tarziu am vazut un alt sarpe pe

acolo. Probabil jumatatea. Cand nu mancam corcoduse, mancam mere verzi

sau cirese albe. Sub un cires l-am pierdut pe Fierosu', un soldatel pe

care bunicul meu il facuse la turnatorie din fier. Fierosu era un

soldatel criminal. Jucandu-ma de-a piscina, Fierosu se aruncase de la

trambulina si nimerise cu cutitul ( era indian, tinea mereu cutitul la

indemana) drept in gatul fiului sau, Generalul. Il decapitase pe loc.

Karma a vrut apoi ca Fierosu sa se piarda sub un cires in salbaticie,

ca sa-si ispaseasca pedeapsa. L-am gasit din intamplare 2 ani mai

tarziu. Un pic mai batran si mai intelept.


Erau foarte multe pisici. Doi vecini aveau doi motani: Cico si Pepsi.

Alti vecini il aveau pe motanul Pufulica, cel ce fura sosete si haine

chiar de pe tine. In timpul revolutiei, in timp ce se tragea din toate

partile, bunicul meu a dormit acolo ca sa nu cumva sa se dea foc la tot

ce era acolo. Toti cainii si toate pisicile din imprejurimi,

inspaimantate de ceea ce se petrecea, s-au strans la usa lui. Asa si-a

petrecut bunicul meu revolutia: intr-o cabanuta cat o camera,

inconjurat de pisici si caini straini, care tremurau, uitand ca nu se

pot suferi.


Dupa revolutie, bunicii mei care nu erau de fapt decat niste lucratori

ai terenului, s-au pomenit ca proprietarul de drept vinde locul. Acum

sunt case de fotbalisti pe acolo. Niste vile imense, moderne cu piscina

si teren de tenis. Probabil pe locul unde s-a pierdut Fierosu' este

acum un sezlong elegant si gazon ingrijit. Uneori mi se face foarte dor

de trifoi.

Am vazut mai demult la metrou, un caine alb care incerca sa se arunce pe sine, in fata metroului. Un bodyguard grasut si puternic il tinea insa cu strasnicie in timp ce cainele se zbatea sa scape si sa-si duca la capat gestul sinucigas. Bretonul ii cazuse pe ochi in timp ce striga: "Lasa-ma! Am spus lasa-ma!". Bodyguardul a iesit insa invingator si l-a luat de acolo. Intr-un film cu happy end probabil ca bodyguardul ar fi luat cainele acasa si ar fi castigat la Loto. In realitate, probabil ca bodyguardul i-a dat drumul bietului caine inapoi pe strada.

Cand am luat hotararea anul trecut sa ma fac copywriter am si trecut la treaba. Intr-o luna convinsesem deja o agentie ca am talent pentru asa ceva si m-am avantat zambitoare in ceva ce nu aveam idee de fapt ce este. Cel mai greu imi este acum sa-mi educ imaginatia si creativitatea sa devina comerciale, pe placul sefilor, al clientilor si al consumatorilor. Asa ca a trebuit sa renunt (cel putin la serviciu) la acel gen de creativitate care-mi place mie. Si care ma face cel mai fericita. Care este cel mai liber si putin ii pasa ca x-ulescu nu l-ar intelege pentru ca este prea subtil, intelectual sau de bun gust. Si acum nu-l prea mai gasesc. Inainte aveam foarte putine momente in care aveam in minte un blank absolut. Guess what, acum blankul a devenit chirias in lege in mintea mea - se lafaie in sufragerie cu telecomanda in mana. Asa ca in putinul meu timp liber stau ca o buburuza pe o frunza de brusture, cu ochii fixati in tavan si mi se face ciuda cand vad ca nu mai am deloc ideile si imaginile de care mintea mea era plina inainte. Poate nu e la fel peste tot, poate nu e la fel pentru toti. Sper sa fie doar o perioada si sa treaca repede. Pentru ca ma plictiseste la culme senzatia asta de buburuza cu capul gol. Pana una alta jobul asta vazut de multi "culmea creativitatii" este mai degraba " gasirea cat mai multor idei creative si apoi uciderea lor premeditat, intr-un mod cat mai dureros si lipsit de scrupule".

PS: nu mai vreau reclame pentru toata familia, care sa vorbeasca consumatorului pe un ton cald si empatic!!!

Ashes and snow

Gregory Colbert's Ashes and Snow is an ongoing project that weaves together photographic works, three 35mm films, art installations and a novel in letters. With profound patience and an unswerving commitment to the expressive and artistic nature of animals, he has captured extraordinary, unscripted interactions between humans and animals.

His 21st-century bestiary includes more than 40 totemic species from around the world. Since he began creating his singular work of Ashes and Snow, Colbert had mounted more than 30 expeditions to locations such as India, Egypt, Burma, Tonga, Sri Lanka, Namibia, Kenya, Antarctica, the Azores and Borneo.

www.ashesandsnow.org

McCarty photoworks

subject: toys



from here

Iranian artist Seyed Alavi has woven an aerial view of the Sacramento River into a carpet for the floor of a pedestrian bridge connecting the Sacramento International Airport terminal and the parking garage.

more here

picture from here

"... Twins ... cannot be described because we should be sure to be describing the wrong one". ( J.M. Barrie - Peter Pan).

Gunilla Jahnichen

from www.gunillajaehnichen.de

Japan

Photo gallery of Frantisek Staud

Sa vorbim putin despre roblogfest

Am fost si la roblogfest. Am cunoscut multi oameni. Am apucat totusi sa vorbesc mai pe indelete cu putini dintre ei. O bila neagra a serii: n-am cunoscut-o pe Christina ( luminescent) desi se pare ca a fost pe acolo. Coaxmetals nu a fost ( de ce? DE CE nu ai venit?). Acum evident sunt niste certuri legate de voturi, ip-uri, proxy-uri ceea ce nu este tocmai zen din partea nimanui :|

Ce cauta lumea de ajunge pe blogul meu ( toata lumea a scris despre asta, eu de ce sa nu scriu?)

"ce trebuie sa faci cand simti ca nu mai ai putere sa faci nimic"- de departe cea mai ciudata cautare. as vrea si eu sa stiu. eu de obicei, in momente din astea, nu fac, evident, nimic.

"cum sa formatez un calculator"= alta chestie pe care as vrea sa o stiu. mi-ar prinde bine in viata, zic eu.

"vreau sa imbrac papusile barbie"- sunt foarte curioasa cine a cautat asta, o fata sau un baiat? oricum o cautare frustranta pentru mine din moment ce am destaniuit mai jos ca eu n-am avut papusi barbie in copilarie.

cam astea sunt cele mai deosebite, celelalte continand cuvinte precum: cercei, ceai, blugi si unirea.

inca nici o cautare care sa contina vreun cuvant mai deocheat :(.

Revoltata

Viata este frumoasa. Vine primavara, pitigoii canta. Si cand viata este mai roz-trandafirie apare...mancarea de bame. Cine o fi inventat mancarea de bame? Cu gustul ei de amigdale de om racit? Pare genul de mancare clisoasa care i-ar place doar creaturii din Alien. O alta mancare care ma enerveaza este mancarea de tarhon. Poate si din cauza numelui care mi se pare foarte grosolan. Cred ca din cauza ca numele lui rimeaza cu tarhon am o secreta si copilareasca antipatie pentru savantul C. Parhon. Mai este si mancarea de gutui. Sau din pere. Cum sa faci mancare din fructe sarata? Sacrilegiu.