In fata, pe scara rulanta, imbracat in costum negru, un domn cu par carunt. Tot spatele costumului era acoperit cu par de pisica roscat-aurie. Si cum urca scara rulanta, nu spre cer, ci spre Unirii, in lumina soarelui nuanta Cico, minusculele fire de par pluteau si urcau in sus, spre apus, de parca se intorceau acasa.
In ultima vreme vad foarte multi domni si doamne care stau cuminti pe banci, la aer curat, tinandu-si cainii in brate. Caini mai mari sau mai mici, fara lese, dar toti mandri ca in sfarsit sunt considerati umani, e senzational cat de greu pricep oamenii lucrul asta.
Au inflorit gardurile si-s pline de mana maicii domnului, tocmai buna de rontait cruda cand te intorci noaptea tarziu de la bere.
In Bucuresti nu exista case cu felinare de furtuna.
2 comments:
pisica dormea pe costumul domnului, care statea aruncat pe fotoliu. deci domnul probabil nu avea sotie care sa-i puna costumul pe umeras...
poate avea si sotie si umers, dar poate pisicii ii placea sa dorma in dulap, pe haina trasa de pe umeras.
Post a Comment