Monotona problema a unui fiord

A fost o data un fiord mai degraba mic, pe care din pacate toata lumea il confunda cu un estuar si-l trata ca atare. Asta il durea destul de tare pe fiord: sa fie considerat o palnie. Multi veneau din placere sa-l viziteze, dar in loc sa se plimbe se apucau sa distruga frumoasele paduri de corali la care fiordul tinea asa de mult.
Fiordul nu avea ce sa faca si nici nu cunostea metode de aparare avansate. Oricum nu vroia sa devina nici mai abrupt, nici mai sinuos. Nu era arogant, pur si simplu ii placea cum era. Uneori fugea sus, in munti, si plangea si-si promitea ca va deveni orice altceva. Se uita pe atlase si-si dorea sa fie un canion, care sa rupa picioarele turistilor sau macar un drum forestier asfaltat prost. Dar dupa ce ramanea fara gheata in frapiera cu care-si pregatea lacrimile si se linistea, cobora din munti si ramanea schimbat. Si povestea se relua.