Tuesday, September 30, 2008

Frica discreta nu face bine la caracter

Frici irationale are toata lumea. Si eu si tu si grozavul din colt, care tasteaza de zor la laptop si zice ca el n-are si ca daca tot suntem prosti si le avem, de ce le mai spunem cu voce tare, sa stie toata lumea. De parca discretia le va face sa dispara si de parca frica e ceva de care ar trebui sa ne fie rusine.
Ziceam mai demult ca, uneori, cand urc pe scara rulanta ma gandesc cum ar fi ca scara sa se faca tobogan si sa cadem unii in capul altora, lovindu-ne groaznic.
Nu ma pot abtine sa ma gandesc cum ar fi sa am o umbrela mare, care sa se strice si sa se inchida, prinzandu-mi capul in ea. Si trecatorii sa rada de mine, hahaha uite o fata cu cap imens de umbrela, si sa nu ma ajute si eu sa nu vad nimic si sa ma lovesc de pereti, ca un liliac imens, incercuit.
Mai am ganduri stupide din astea si cand urc scari ( am eu o chestie cu scarile, ce lucruri ar mai scoate o terapie psihanalitica din mine!) si ma gandesc cum ar fi sa cad drept in nas sau pe spate si sa ma lovesc oribil la spate si lumea sa ma vaite, vai saraca, nenorocoasa ( mi se pare foarte umilitor sa fii considerat lipsit de noroc de catre ceilalti).
Pentru ca mi-e frica de gandaci, nu ma pot gandi uneori cat de groaznic ar fi ca noaptea sa se catere la mine in pat un gandac din ala binedezvoltat, rotund ca o castana si uleios pe cap, sa-mi escaladeze fata si sa-si plimbe antenele pe deasupra genelor mele, in timp ce eu dorm tun. Brrrrrrrrrr! Da-aia mi-e teama si de fluturii de noapte, mai ales de cei cap-de-mort. Nu numai pentru ca sunt grosi, intunecati si aripile picura pudra, dar au si prostul obicei sa vina direct spre tine, sa se loveasca de obrazul tau si sa ti se incurce in par.
Mi-e frica de animalele carora le este frica, de oamenii carora le este frica. Pentru ca nu recunosc ca le e frica, devin agresivi si ataca primii.

10 comments:

weebzam said...

mi-e frica sa trec pe sub bariere, sunt absolut convins ca sunt dotate cu senzori de miscare activati exclusiv de capul meu.

mara said...

sau să ai tocuri, să cobori într-o zi ploiasă pe treptele de metrou de la romană, să-ți fugă piciorul și să te duci pe burtă până jos :)

mo said...

nu te teme de animale care se tem. imi amintesc cum acum 5 ani nimerisem pe o strada intunecata seara si ma grabeam acasa. era frig si ceata si becurile de pe strada luminau anemic globuri de ceata. in orasul in care am locuit ceata arata ca niste baloturi mari de vata care se rostogoleau de-a lungul stradutelor inclinate. asa, si grbind eu pasul pe straduta de langa cimitir cu nici tipenie de om, dau un colt de cladire si aproape ca ma impiedic de o potaie amarata, moment in care eu am icnit si el a schelalait. m-am aplecat sa il mangai si am avut mai mult ca niciodata impresia ca nu sunt diferente prea mari intre oameni si animale -in cauzl de fata eram amandoi la fel de lesinati. :>

joju said...

aveam o taietura intredeschisa uscata dar rosie la degetul mare al mainii stangi perpendiculara pe unghie. intr-o dimineata dupa o juma' de noapte alba, sa tot fi fost 10.30 si camera inundata de lumina, am simtit o intepatura extrem de dureroasa in rana......dap, carcalacul de bucatarie negru si cu corn varsase acid in carnea mea ca sa ma dizolve si sa ma pape, brrrr yauch
ramane una dintre cele mai urate amintiri

Kidha said...

niciodata nu adorm cu piciorul scos de sub patura iarna, mi-e frica sa nu se urce vreun gandac pe el. Vara in schimb n-am nici o teama.
Nici frica evidenta nu e prea buna.

sultana said...

mi-e frica de scirba care se transforma in frica, de serpi, de colcaiala de insecte si larve, colcaiala de indivizi, jeg...din astea.

Kiya said...

Super topic :)

Si mie mi'e frica de balustrade.. ma gandesc ca daca o sa ma apropii prea mult, cumva o sa fiu absorbita de spatiul de dincolo si o sa cad in gol.

Si de viteza mi-e frica.. de cate ori accelerez vad masina strivindu-se intr-un accident stupid, imi imaginez ca o sa imi iasa un cal alergand in fata, pe strada.. sau niste oi.. sau o rabla incompetenta si inceata, cu sofer de duminica, sau un canal fara capac, care imi rupe o roata si ma arunca in peisaj.

In plus, chiar acum mi-e frica sa nu devin nomada si sa fie nevoie sa locuiesc intr-o cutie de carton, pe strada.. creca as muri de frig in 2 zile, si mi-e frica si de moarte.

Iany said...

mi-e frica de FANTOME. se pune? am tot felul de ganduri sinistre atunci cand inchid lumina sa adorm mai ales cel in care imi imaginez ca deschid ochii si vad pe cineva stand pe scaunul de la birou.... de aceea scaunul trebuie sa fie mereu plin cu lucruri...adica foarte plin. mi-e firca si de oglinzi...oglinzile sunt foarte spooky.

Incze Klára said...

Mie mi-e frica de medici.
Nu neaparat de ce imi fac sau mi-ar face, ci de atitudinea lor inabordabila si rece.
Pot sa imi faca orice grozavie numai sa imi explice in prealabil si sa ma faca sa am cumva senzatia ca le pasa.

Si de gindaci! Intr-adevar: brrr!

Si de oamenii violenti si colerici.

Radu Voicu said...

it's just "fear and loathing"... it will go eventually, come back dear, say something