Dragos ma intreaba ce as face daca nu mi-ar fi frica. Pun trei lucruri, pentru ca m-am tot gandit la ele.
- as face inconjurul lumii, nu intr-un an, nu in doi, ci in cat timp este nevoie, pe indelete.
- i-as invita la o bere pe toti oamenii de pe net/strada/magazine/ziare/metrou care-mi plac si pe care vreau sa-i cunosc.
- as invata sa inot
14 comments:
eu as inota cu delfinii:-))
nici eu nu stiu sa inot :(
Eu daca as reusi sa invit la cate o bere pe toti oamenii care-mi plac, as reusi poate si sa inconjur lumea inot.
Totusi de ce trebuie curaj sa faci lucrurile astea? Ca doar n-ai cum sa te temi de oameni ca de apa..
eu chiar inot cu delfinii. ce norocos sunt :)
de planuri mici si mari am scris..iti doresc si tie indeplinirea tuturor planurilor..si sa scrii cartea aia mai repede ca am sa ti-o iau inainte:))
sa ai in acest an pianul acordat ca un ceas elvetian !
an nou fericit
Neaparat trebuie sa inveti sa inoti, e musai rau de tot. Altfel cum o sa vezi testoasele inotand si pascand in Brewers Bay, St. Thomas, US Virgin Islands?
eugen: eu am intelegere pentru mine,dar pentru altii care nu stiu nu :)) asa ca ia, ce mai astepti?
daniel: pentru ca "placerea" ta e mereu inteleasa gresit, pentru ca timiditate, pentru ca ar insemna prea multa socializare etc
sayadinna: multumesc,dar cu cartea nu ma grabesc. o iau agale si ma bucur de scrierea ei.
antoaneta: uite cum stii tu sa motivezi ;)
eu as face bungee jumping pana mi-ar sari ochii din orbite :))
Dar te inteleg perfect. Intrebarea mea voiam sa sune mai mult a incurajare.
Si se zice ca practicarea unui sport creste considerabil increderea in sine. Ar merge sa zic: invata sa inoti si restul vor veni de la sine? :)
La multi ani !!! Multa sanatate si fericire in anul ce vine!
La multi ani de ginduri bune
Un 2009 lin si inspirat
Numai bine!
Iti doresc un an in care sa gasesti in tine linistea si increderea de care ai nevoie, fara teama de nou!
multumesc, un an nou foarte, foarte, foarte bun si voua :)
Eu am invatat sa inot intr-o saptamana sau doua cu un instructor bun la baza sportiva din Herastrau. Eram mic si m-a dus cineva de mana. Si nu e comparabil cu urmarirea pestilor in gand.
Asa cum zborul pe care nu l-am incercat niciodata nu poate fi la fel de gratios, la fel de
natural, la fel de eliberator prin contrast cu nemiscarea privitorului, ca cel al porumbeilor sau al pescarusilor. Te simti altfel dar curand iti amintesti ca esti acelasi om. Ar trebui sa ai ganduri de apa si ganduri de cer ca sa ramai intr-o stare de miscare diferita. Dar pentru ca ai toata nemarginirea pentru tine nu o sa iti pui prea curand intrebari. Si, desigur, poti sa intalnesti oameni pesti sau oameni pasari, dar vor sti ei sa impartaseasca altceva decat
placerea inotului sau a zborului, va fi multimea lor orizontul la care sa nu mai fie nevoie sa
ajungi ? Apoi, despre invitatia la bere. Stateam odata in parcul lacul Tei, in fata unei fantani
cu statuie, priveam pasarile si imi doream sa le pot atinge. In acelasi timp imi era putin teama
de cainii cu care imparteam rondul. Apoi am incercat sfaturile unui Rinpoche si mi-am spus ca
distanta nu exista, ca pasarile si cu mine suntem acelasi lucru si ca e nevoie doar sa ma gandesc ca sunt langa ele pentru a le simti aproape, pentru a avea aceeasi traire interioara ca atunci cand le-as mangaia. Si cativa caini zburliti au trecut linistiti pe langa mine, iar unul a mai zabovit la picioarele mele si nu mi-a mai fost teama de ei. Cred ca-i iubeam in clipa aceea. Am vrut sa spun ca sunt oameni care beau bere acum cand scriu si spatiul e doar o iluzie si daca ar fi langa mine nu m-as simti altfel decat imi pot imagina. Apoi, despre oameni
multi in general. Nu ma descurc cu mai mult de unul o data pentru care e nevoie de multa munca
sa-l inteleg, sa-i invat destinatia gesturilor, hai, doi, intre care ajung sa fiu arbitru, iar cu trei nu mai sunt decat al patrulea. Apoi, despre si mai multi oameni, pe care i-ai putea
intalni prin lume. Am fost dezamagit de singura mea iesire din tara. Pentru tine, sigur, ar fi nenumarate prilejuri de expresie. Eu am cautat o alta cultura, dupa care macar putina caldura, dupa care mi-am dat seama ca oamenii sunt la fel peste tot si e o provocare la fel de mare sa ii cunosti pe cei de langa tine si, mult dorita amagire, sa munciti cot la cot pentru a fabrica vise. Apoi, de oamenii astia neretinuti, nepoliticosi, necunoscatori, entuziasmati de lucruri fara valoare, in stare sa te murdareasca fara sa-si dea seama cat rau isi fac lor, ma simt mult mai legat si mult mai acasa printre ei.
Post a Comment