“ If we listened to our intellect we’d never have a love affair. We’d never have a friendship. We’d never go in business because we’d be cynical: “It’s gonna go wrong.” Or “She’s going to hurt me.” Or, “I’ve had a couple of bad love affairs, so therefore …” Well, that’s nonsense. You’re going to miss life. You’ve got to jump off the cliff all the time and build your wings on the way down. ” ( Ray Bradbury)
Mintea mea rationala a avut odinioara mare putere asupra mea. Nu mai ascult de ea de ceva vreme, desi are de multe dreptate si niciodata nu scapa ocazia sa-mi spuna: ti-am zis eu ca asa o sa fie. Dar mintea mea rationala nu m-a facut niciodata fericita. Pentru ca a fost mereu rece, de fier, a avut dreptate mereu cand m-a avertizat ca o sa patesc ceva rau, niciodata nu-i scapa vreo statistica urata, e mereu mai degraba pesimista decat realista si ei nu-i datorez nici un miracol, nici o magie, nici un strop de dragoste. Zumzaie oricand acolo, de pare ca are mereu un cooler defect, in timp ce eu fac toate tampeniile si greselile si ma arunc cu capul inainte dupa ce ea mi-a facut analiza costuri-beneficii si a reiesit ca beneficiile sunt mult mai putine. Apoi plang si ma intorc la ea, la mintea mea rationala, ca la o mama cu sortul scrobit, corect calcat, si ea imi face capul calendar si-mi zice sa nu mai fac nimic fara sa ascult de ea. Daca ar fi dupa ea, as sta in casa 5 zile din 7, n-as mai ajuta pe nimeni, n-as avea nici macar un singur esec, as avea o relatie calduta si as creste copii carora le-as spune sa nu se joace in praf si sa nu pupe cainii si pisicile. Si fluturii din stomac ar fi toti morti, dositi undeva intr-o cutie de carton in care a fost odata un fier de calcat. Vocea ei este ingrozitor de puternica noaptea si ma supara ingrozitor pentru ca reuseste inca sa intunece multe momente frumoase. Inca ma pune sa ma intreb oare eu incontro ma indrept de parca sunt sofer de troleibuz dornic sa ajunga la o autobaza. Ce sa fac intr-o autobaza? Ce distractie poti sa gasesti intr-un loc sigur si pazit? Noroc ca se face dimineata si lumina scoate la iveala tot ce am mai irational si necugetat in mine si sunt din nou prezenta in propria mea viata. Juliturile si vanataile au mereu un mov foarte frumos.
13 comments:
dar mintea rationala poate gasi in "actiunile nesabuite" la care te indeamna inima acea logica conform careia in viata cele mai frumoase lucruri sunt cele care se intampla necontrolat si fara premeditare.
iar daca mintea rationala intalneste aceasta logica nu te va mai supara noaptea pt ca pur si simplu nu va avea motiv, tot ce faci fiindu-i logic :)
dardindar: Merita sa luptam pentru fiecare viata pe care Dumnezeu o trimite pe pamant
Tocmai îmi mesteresc aripile si vin în picaj spre România. Te rog sa nu-mi tii un bilet de tramvai compostat dedesubt ca nu cumva sa cad prin gaura.
ce frumos ai scris, iren, mi-a placut mult mult de tot!
1307: vreau sa stiu si eu metoda prin care poti sa salbaticesti atat de tare ratiunea incat sa gaseasca placere in irational.
Antoaneta: sa dai de stire cand ajungi :)
Laura S: multumesc :)
Daca iti pui multe intrebari, incepe sa nu iti mai placa... ori daca privesti prea atent un lucru, o sa ii scoti in evidenta defectele.
E bine uneori sa fim superficiali... :)
Mi-a placut ce ai scris!
e simplu Iren, ii spui ratiunii ca potrivit logicii irationalului viata e mai frumoasa si o traiesti mai intens atunci cand nu e premeditata. ratiunea iti va accepta propunerea pt ca are logica si e in folosul tau, iar ea nu te va mai stresa :P
bafta!
que sera sera :)
foarte bine punctat..ratiunea te ingradeste foarte mult..eu ma consider o persoana destul de irationala..go with the flow! din cauza acestei "iresponsabilitati" am avut parte de multe reprosuri din partea celor dragi..practic aceste reprosuri m-au ranit foarte mult si nu rezultatul actiunilor mele lipsite de ratiune si necontrolate...prea putine lucruri planificate si filtrate prin ratiune au iesit ok..
@Iren - nu dau de stire, dau o masa.
Antoaneta: si mai bineee! :))
Ah, cat de frumos... simt exact aceleasi lucruri fata de mintea mea, mintea asta care despica fara mila orice si judeca si observa si analizeaza si cantareste si ii spune inimii sa taca din gura, ca o pateste de cate ori se ia dupa ea, si sufletului ii da ghionturi de cate ori il vede ca se induioseaza de melcisori...
Asa ca in ultima vreme i-am dat un sut mintii si am decis sa ma mut cu boifrendu' fara sa mai tin cont de ce zice ea. O trag de urechi cand ma trezeste noaptea, ii dau sa rumege carti si articole din ziare si sa-mi scoata de-acolo povesti pe care sa le pot scrie cu inima si sufletul.
"vreau sa stiu si eu metoda prin care poti sa salbaticesti atat de tare ratiunea incat sa gaseasca placere in irational"
Sa ma prezint mai intai. Sunt pinguilde cea cumplit de rationala. Sau groaznic de rationala. Si totusi. Oh, cata dulceata zice ca se ascunde in irational. Cum am salbaticit-o? Simplu. I-am dat sa citeasca un blog, mintea-de-ceai, se cheama. ;;)
Si sorry, am retinut ca nu-ti plac laudele, dar n-am ce face. E purul adevar care striga ca el vrea afara. Si inca o data sorry, stiu ca nu te-am ajutat prea mult. Tre' sa-ti gasesti Iren-ul tau. Eu am avut noroc, al meu mi-a taiat calea.
pinguilde: >:D<
Post a Comment