Daca rasfoiesti bloguri, conturi de twitter, facebook etc poti sa dai peste urmatoarele tipuri de oameni: fericitii, depresivii, cinicii si plictisitii. Ei sunt perseverenti in starea lor, chiar daca un fericit are si zile oribile sau un depresiv mai are si momente bune. Faptul ca scrii intr-un cont unde te-ai obisnuit sa pui doar povesti de un anumit fel sau sa povestesti doar intamplari dintr-o anumita categorie te conditioneaza. Ceilalti nu te mai plac daca te abati de la aceasta rutina si te sanctioneaza daca esti sincer ( "credeam ca esti altfel dar m-ai inselat amarnic"). Pe de alta parte te simti dator tie insuti sa nu te abati de la propria norma, parca nu da bine ca dupa o suta de posturi fericite sa pui unul groaznic si oribil de suparat. Parca ai strica un castel ridicat cu greu. Sau mai ales invers: oamenii cinici nu-si permit sa para fericiti si prosti. Daca au o zi extrem de buna, simt nevoia sa se scuze ca in ziua aceea chiar se simt stupizi si umani.
Eu nu ma simt in ultima vreme in nicio categorie.In mod normal cred ca intru la fericiti. Acum sunt undeva pe un pamant de mijloc, trec in fiecare zi printr-o gramada de stari si cumva asta ma face sa ma simt ca dupa o masa buna, cu 4 feluri de mancare, unde am servit tot ce am poftit. Si mi-e bine, totusi nu foarte bine, parca astept ceva, nu ma mai multumesc doar starile bune sau starile rele, vreau sa incerc sa simt ceva nou.
No comments:
Post a Comment