Wednesday, May 11, 2011

Cine iese pe balcon

Tot mergand eu vesela si uitandu-ma pe sus, am observat ca pe balcon ies foarte multi pantofi. Pantofi care vor sa evadeze, sa se sinucida, sa fumeze o tigara sau sa mai strige la un caine, la o dama. Pantofii sunt asezati mereu pe cea mai subtire margine a balconului, uneori par ca leviteaza. Mai vad caini seriosi, stand in doua picioare, foarte atenti la tot ce se intampla in jur. Caini care se cred probabil foarte inalti, mandri ca sunt atat de marinimosi si ca desi au atatia metri, nu se apuca sa calce pe nimeni in picioare. Mai vad pisici ghemuite, care fac ochi ingusti, de asiatici. Studiaza miscarea frunzelor si a penelor. Mai vad ursuleti proaspat spalati, gata sa se lase trasi de curent, perdele umflate de vant, copiii care arunca veseli cu tot ce le cade in mana, mame care tipa la copii pe bicicleta dar si femei fatale care se rujeaza la soare, precum si oameni care se cearta la telefon, se pupa sau explica adrese. Pasari de toate felurile, marimile si culorile - pentru ele balconul e o cafenea de aeroport cu sau fara bucatarie care prepara firimituri frappe. Ieri am vazut si un cactus cu 4 maini si doi ochi normali. Invata sa se bronzeze la luna.

2 comments:

Unknown said...

să nu uităm, dragostea neţărmurită a vechiturilor pentru ungherele pline de umezeală sau răgazul de o clipă al păsărilor ce îţi întind aripa pe solbancul de tablă, încins de soarele de amiază, sau poate gândul, călător fără asemănare, poposit, într-o dimineaţă de mai, pe marginea unui balcon, din visul încă nevisat al unui copil cu ochii albaştri.
dar cel mai fascinant rămâne ecoul, lovindu-şi imaterialul corp de pereţii inegali ai balconului, pornind vibraţia barelor metalice din capete şi bineînţeles pornind atât de cunoscutele bătăi în calorifer (erată: calorifer de fapt e un termen greşit, acel corp de încălzire se cheamă radiator, dar sunt sigur că vorbeam singur dacă scriam aşa ceva)

MihaelaMaria said...

dragut! ai niSte povesti fermecatoare! cand am intalnit pantofii din balcon mi am amintit de picioarele pe care le am intalnit eu odata intr un parc, multe si pline de povesti misterioase fiecare, dar mai ales de doua picioare care si au gasit pana la urma pantofii predestinati, fosti observatori universali, posibil tot dintr un...balcon si ei. imi permit sa pun aici linkul meu, sper sa nu te superi pe mine: http://doileisiopisicuta.blogspot.com/2010/06/parcul-cu-picioare.html