Exista o anumita strada foarte ciudata. Cand treci pe acolo ai senzatia ca se poate intampla oricand ceva. Ori ceva foarte bun, ori ceva foarte rau. Este o strada extremista. Pe o parte te privesc dintr-un mic lac artificial bebelusi de nuferi, pe celalalt trotuar un vagabond imbracat in camasa neagra de cavaler, cu revere late, ataca femei. Este atacat si el de un bodyguard din parc, care-l arunca in strada de-i sar din picioare pantofii cu bot ascutit. Pe de o parte puii de brazi se usuca cu zile, ingalbenind langa terase, pe de alta parte un catel orfan isi gaseste stapan. Pe de o parte cainii vagabonzi sunt apucati de febra lupilor si incep sa-si clampane falcile amenintator. Aflata din intamplare langa ei, febra lupilor intra si intr-o femeie imbracata in buline care sfasie cu pofta gatul unei japoneze de paine.
Orice s-ar intampla pe o parte sau pe alta, nu te simti in largul tau pe strada aceea. Are prea multa energie si vointa.
Thursday, August 10, 2006
Tuesday, August 08, 2006
Now and then
Demult, in tineretea mea nechibzuita, dadeam papucii sau refuzam niste bieti baieti din cele mai stupide motive.
De exemplu: are capul mare, cat o luna, cand isi sufla nasul nu se sterge niciodata bine, tu ai vazut ce sosete are?!!!, avea matreata si m-a rugat sa-i cumpar head and shoulders - sunt prea tanara sa cumpar sampon unui baiat, se admira nonstop in toate oglinzile care-i apar in cale, spunea prea multe bancuri, avea fatza de glob de pus in brad, ii cade parul in supa cand mananca, mirosea a casa veche, batraneasca etc
De cele mai multe era nevoie doar de un motiv ( de obicei foarte clar) si treceam senina foarte usor peste despartire. ( oricum daca astea vi se par motive idioate de despartire, nici nu vreau sa ma gandesc la ce gandeau ei despre mine :P)
Acum nu mai este de ajuns un singur motiv pentru o despartire, ci de o constelatie de motive.
" nu ma simt in largul meu langa el, nu ma face sa ma simt ca si cum as fi cea mai frumoasa, desteapta fata ci dimpotriva, nu am incredere in el, este exact genul de persoana care cu o saptamana inainte de nunta se ragandeste si te lasa balta, este exact genul care mai tarziu te lasa pentru una mai tanara, nu pot sa vorbesc cu el niciodata, despre nimic, ma intrerupe mereu etc".
De exemplu: are capul mare, cat o luna, cand isi sufla nasul nu se sterge niciodata bine, tu ai vazut ce sosete are?!!!, avea matreata si m-a rugat sa-i cumpar head and shoulders - sunt prea tanara sa cumpar sampon unui baiat, se admira nonstop in toate oglinzile care-i apar in cale, spunea prea multe bancuri, avea fatza de glob de pus in brad, ii cade parul in supa cand mananca, mirosea a casa veche, batraneasca etc
De cele mai multe era nevoie doar de un motiv ( de obicei foarte clar) si treceam senina foarte usor peste despartire. ( oricum daca astea vi se par motive idioate de despartire, nici nu vreau sa ma gandesc la ce gandeau ei despre mine :P)
Acum nu mai este de ajuns un singur motiv pentru o despartire, ci de o constelatie de motive.
" nu ma simt in largul meu langa el, nu ma face sa ma simt ca si cum as fi cea mai frumoasa, desteapta fata ci dimpotriva, nu am incredere in el, este exact genul de persoana care cu o saptamana inainte de nunta se ragandeste si te lasa balta, este exact genul care mai tarziu te lasa pentru una mai tanara, nu pot sa vorbesc cu el niciodata, despre nimic, ma intrerupe mereu etc".
Monday, August 07, 2006
Toata ziua mi-a cantat in cap The river of dreams, cantata de Billy Joel. Melodia nu-mi place deloc. Cand eram in clasa a 7-a sau a 8-a, la o petrecere, cu lumina stinsa, m-am pomenit ca-mi trage un pumn in cap un baiat foarte dragut. Pe atunci un pumn in cap insemna un semn de tandrete, de "imi place de tine de aceea te voi tortura fizic oricand imi esti in preajma". Cel putin asa era pe vremea mea. Evident, ce puteam sa fac? I-am tras si eu un pumn in cap. Si am continuat asa pana cand lumina s-a aprins si figura dezamagita a baiatului mi-a aratat ca de fapt ma confundase. Primisem degeaba pumnii in cap :(.
Sunday, August 06, 2006
De noapte
Hillegon Brunt
Jumatate animale, jumatate oameni. Ma inspaimanta si-mi aduc aminte de "Bestiariu, zooroman". Eram foarte mica si nu stiam sa citesc, dar stateam sub masa, pe sub franjurii fetei de masa, la lumina unei lampi mici si ma speriam uitandu-ma la desenele ei. Era iarna si nu voiam sa ma duc la lectia de pian doua zi.
Noptile fiecarui anotimp au pentru mine cate o amintire care iese in fata celorlalte si isi recita poezia. Se aleg singure. Vara trecuta stateam noaptea pe pervazul ferestrei in caldura, printre lilieci si insecte de noapte. Erau multe si iuti, intr-un zbor continuu. Hotii de masini misunau pe strada plina de felinare stricate, din cauza lor ferestrele apartamentelor se luminau in mod constant. Ei fugeau si reveneau mereu ca niste fluturi imensi, imbracati in maieu, langa bec. O bufnita veneau mereu si tipa pe antene, tipat din acela care ingheta sangele in vine.
Acum doua veri stateam noaptea aproape adormita, aproape treaza si ascultam greierii care erau mai impacientati ca niciodata. Si-mi inchipuiam greieri mari cum urca pe peretele zgrunturos al blocului si apoi se arunca in gol. Toata strada era plina de strigoi de greieri.
Nu stiu cu ce amintire o sa raman de pe urma verii acesteia. Poate o sa-mi ramana in cap imaginea unui 4 dimineata cand ma gandeam la Errol Flynn si cat de trist arata cand imbatranise. Oamenii batrani n-ar trebui sa se dea cu pudra pe fata :(.
Sau poate o sa-mi amintesc de acele de brad, asparagus sau de floare de piatra pe care le gasesc pe parchet, aduse de picioarele noastre sau de picioarele pisicului. Intre degetele pisicului gasesti mereu cate o bucata de frunza sau o aripa de gaza. Sau de imaginea tavanului, cu o vena proeminenta. Ma gandeam la toti oamenii furiosi, carora nervii pe apar pe frunte sub forma unei vene umflate. Cum vezi in filme,pe fetele lucioase si netede, ca niste nectarine, ale vedetelor. Cum ar fi ca vena din tavan sa inceapa sa pulseze?
Thursday, August 03, 2006
Despre de toate si nimic
Treceam azi prin casa pe langa un prelungitor de priza. Mancam dulceata si aveam ganduri catastrofice si stupide precum "cum ar fi sa trec pe langa prelungitorul asta si sa plang amarnic si in loc de lacrimi sa plang cu visine din dulceata care sa cada in priza si sa faca o mare explozie"
Inainte de vacanta eram foarte obosita. Acum dupa vacanta sunt la fel de obosita, numai ca este alta oboseala. Dimineata imi ia atat de mult sa ma pun pe picioare. Si n-am conditii :(. Asa as vrea sa pot sta si eu in fiecare dimineata, in baie, intr-o liniste absoluta, cu o masca de argila netrata chimic, cu fractii predominant argiloase, avand diametrul granulelor sub 63 microni, pe fata. Sa aud doar clipocitul apei si tipetele randunicilor care au cuiburi in curtea interioara dintre cele patru blocuri. Dar nu-mi pot permite acest lux pentru ca traiesc intr-un bloc lipit de alte blocuri si baia imi este plina mereu de glasurile altor oameni. Aud voci :P
Dar azi dimineata am avut placerea sa-mi incep ora 9 cu Faramitza Lambru, ieri mi-am inceput-o cu mama cea isterica care tipa zilnic la copilul ei " Ami, idiotule, vorbeste frumos cum te-am invatat!", alaltaieri cu doua tipe care faceau tocanita(in baie???) si-si barfeau nu stiu ce colega. Toate ferestrele care dau in curtea interioara sunt de bai, de aceea nu inteleg de ce unii oameni gatesc in baie sau au messenger in baie. Cand nu aveam net auzeam mereu sunetul cristalin de messenger cand eram in baie si o ura napraznica ma apuca fata de oamenii care nu numai ca au net, dar au net pana si la toaleta! Intr-o noapte m-am distrat ascultand 4 baieti care vorbeau pe un chat cu niste tipe carora planuiau sa le dea teapa si tipau entuziasmati unul la altul instructiuni, vadit mandri ca sunt prieteni unii cu altii si sunt pe aceeasi lungime de unda cand este vorba despre cum sa cuceresti o fata.
Este rau ca am inceput dimineata sa am ore fixe. Intre ora aia si aia mananc, intre ora aia si aia fac baie. Pisicul m-a urmarit si si-a notat intr-un carnetel programul meu, cu un ciot de creion sterpelit din cana mea cu carioci si stilouri care nu mai merg si pe care il inmoaie cu limba ca sa scrie mai bine. Mi-am dat seama de asta azi dimineata cand, iesind cu 2 minute mai devreme din baie, l-am gasit intorcandu-se pe geam de pe pervazul ferestrei. El avea figura vinovata, eu figura furioasa. O sa-i gasesc carnetelul si ciotul de creion si o sa i le confisc! Nu vreau sa am nici un Icar cu mustati in familie.
Inainte de vacanta eram foarte obosita. Acum dupa vacanta sunt la fel de obosita, numai ca este alta oboseala. Dimineata imi ia atat de mult sa ma pun pe picioare. Si n-am conditii :(. Asa as vrea sa pot sta si eu in fiecare dimineata, in baie, intr-o liniste absoluta, cu o masca de argila netrata chimic, cu fractii predominant argiloase, avand diametrul granulelor sub 63 microni, pe fata. Sa aud doar clipocitul apei si tipetele randunicilor care au cuiburi in curtea interioara dintre cele patru blocuri. Dar nu-mi pot permite acest lux pentru ca traiesc intr-un bloc lipit de alte blocuri si baia imi este plina mereu de glasurile altor oameni. Aud voci :P
Dar azi dimineata am avut placerea sa-mi incep ora 9 cu Faramitza Lambru, ieri mi-am inceput-o cu mama cea isterica care tipa zilnic la copilul ei " Ami, idiotule, vorbeste frumos cum te-am invatat!", alaltaieri cu doua tipe care faceau tocanita(in baie???) si-si barfeau nu stiu ce colega. Toate ferestrele care dau in curtea interioara sunt de bai, de aceea nu inteleg de ce unii oameni gatesc in baie sau au messenger in baie. Cand nu aveam net auzeam mereu sunetul cristalin de messenger cand eram in baie si o ura napraznica ma apuca fata de oamenii care nu numai ca au net, dar au net pana si la toaleta! Intr-o noapte m-am distrat ascultand 4 baieti care vorbeau pe un chat cu niste tipe carora planuiau sa le dea teapa si tipau entuziasmati unul la altul instructiuni, vadit mandri ca sunt prieteni unii cu altii si sunt pe aceeasi lungime de unda cand este vorba despre cum sa cuceresti o fata.
Este rau ca am inceput dimineata sa am ore fixe. Intre ora aia si aia mananc, intre ora aia si aia fac baie. Pisicul m-a urmarit si si-a notat intr-un carnetel programul meu, cu un ciot de creion sterpelit din cana mea cu carioci si stilouri care nu mai merg si pe care il inmoaie cu limba ca sa scrie mai bine. Mi-am dat seama de asta azi dimineata cand, iesind cu 2 minute mai devreme din baie, l-am gasit intorcandu-se pe geam de pe pervazul ferestrei. El avea figura vinovata, eu figura furioasa. O sa-i gasesc carnetelul si ciotul de creion si o sa i le confisc! Nu vreau sa am nici un Icar cu mustati in familie.
=))
Cea mai amuzanta cautare pe Google cu care s-a ajuns pe blogul meu:
"Cu cat intalnesc mai multi baieti cu atat imi plac mai mult cainii"
"Cu cat intalnesc mai multi baieti cu atat imi plac mai mult cainii"
Wednesday, August 02, 2006
Post deprima(n)t
Placebo - In the cold light of morning
Lumina rece a diminetilor mele
Cand ma trezeam dimineata sa ma duc la gradinita, ghiozdanelul cu un tenismen pictat pe el mirosind a mere si biscuiti, ploaie pe jos si frunze galbene ude. Zgomotul masinilor care treceau pe soseaua uda, eu aveam inima grea pentru ca era prea dimineata pentru plecarea mea. La gradinita - nici un prieten sau prietena si jucarii urate. Cel mai mult imi placea cosul de paine din setul unei bucatarii de jucarie. Era o palnie ce putea fi folosita si pe post de coif sau de cosh pentru crescatorii de banane de pe plantatie. Cuierul meu avea un pitic verde deasupra, asa stiam sa-l recunosc. Baluri mascate uneori, eu eram printesa indiana in rochie galbena si cu coroana arginitie de regina europeana.
Cand ma trezeam dimineata sa ma duc la scoala, dar eram tot foarte mica. Si parcul avea iarba acoperita de bruma, asa ca era de un verde albicios, aparte. Oamenii parcului ieseau din cabanuta lor, oamenii parcului pe care eu ii visam criminali, iesind imbracati in uniformele lor si omorand lumea din parc, asa ca tot verdele ala special era acoperit de sange, dar culorile se potriveau foarte bine.
Cand ma trezeam dimineata si eram in vacanta. Si ieseam in fata blocului de 11 etaje si ma uitam in sus la brazi. Si aerul tare, albastru si clar si se auzea din parc uu-itul acela specific avioanelor care trec, fara sa se vada. Conuri de brad cazute in tufele de crini si pe masini.
Diminetile cand te intorci de la discoteca. Esti cu prietenele, ai fata descompusa si rimelul invineteste si mai tare cearcanele. Baieti beti trec dansand pe langa tine, dar esti prea obosita ca sa te temi de ei. Prietenele tale au prieten, numai tu nu ai pe cineva. Asa ca oboseala este de doua ori mai mare.
Diminetile cand te intorci din discoteca de mana cu baiatul pe care il iubesti mult, mult si care tocmai ti-a spus ca se simte cu tine in siguranta. Si tu esti cam beata si ti se pare ca plutesti pe langa el. Dar te agati de bratul lui si nu te impiedici, ba din contra te trezesti si incepi sa vorbesti despre cum sunt capsunile cel mai minunat lucru din lume.
Diminetile cand te intorci de la petrecerea de Anul Nou. Nu iei taxiul, iei autobuzul. Este frig, pe jos este plin de petarde moarte, alti oameni se intorc la casele lor ca niste umbre infrigurate. Parca esti pe taramul ceturilor in statie, pana astepti sa vina autobuzul. Ti-este sete pentru ca ai baut si vin si sampanie si bere si whisky. Este al nu stiu cate-lea an nou pe care nu l-ai petrecut cu cineva. Te duci acasa, la patul tau si la bradul impodobit si te simti mai singur ca niciodata.
Diminetile cand te intorci de la o petrecere alaturi de cineva pe care nu-l placi si te intrebi ce cauti langa el. Ii vorbesti fara entuziasm si nu-l lasi sa te sarute. Si iar te simti mai singur ca niciodata.
Diminetile cand te intorci acasa dupa ce ai dormit toata noaptea in bratele lui si el te conduce acasa, facand glume proaste si simti cum se uita la tine si in loc sa o vada pe femeia pe care a tinut-o in brate, vede o femeie obosita si suparata de glume proaste. Si ar trebui sa fie cum trebuie, dar nu este.
Lipsesc niste dimineti. Am povestit doar despre cele cu lumina rece, uneori albastruie, alteori verzuie.
Lumina rece a diminetilor mele
Cand ma trezeam dimineata sa ma duc la gradinita, ghiozdanelul cu un tenismen pictat pe el mirosind a mere si biscuiti, ploaie pe jos si frunze galbene ude. Zgomotul masinilor care treceau pe soseaua uda, eu aveam inima grea pentru ca era prea dimineata pentru plecarea mea. La gradinita - nici un prieten sau prietena si jucarii urate. Cel mai mult imi placea cosul de paine din setul unei bucatarii de jucarie. Era o palnie ce putea fi folosita si pe post de coif sau de cosh pentru crescatorii de banane de pe plantatie. Cuierul meu avea un pitic verde deasupra, asa stiam sa-l recunosc. Baluri mascate uneori, eu eram printesa indiana in rochie galbena si cu coroana arginitie de regina europeana.
Cand ma trezeam dimineata sa ma duc la scoala, dar eram tot foarte mica. Si parcul avea iarba acoperita de bruma, asa ca era de un verde albicios, aparte. Oamenii parcului ieseau din cabanuta lor, oamenii parcului pe care eu ii visam criminali, iesind imbracati in uniformele lor si omorand lumea din parc, asa ca tot verdele ala special era acoperit de sange, dar culorile se potriveau foarte bine.
Cand ma trezeam dimineata si eram in vacanta. Si ieseam in fata blocului de 11 etaje si ma uitam in sus la brazi. Si aerul tare, albastru si clar si se auzea din parc uu-itul acela specific avioanelor care trec, fara sa se vada. Conuri de brad cazute in tufele de crini si pe masini.
Diminetile cand te intorci de la discoteca. Esti cu prietenele, ai fata descompusa si rimelul invineteste si mai tare cearcanele. Baieti beti trec dansand pe langa tine, dar esti prea obosita ca sa te temi de ei. Prietenele tale au prieten, numai tu nu ai pe cineva. Asa ca oboseala este de doua ori mai mare.
Diminetile cand te intorci din discoteca de mana cu baiatul pe care il iubesti mult, mult si care tocmai ti-a spus ca se simte cu tine in siguranta. Si tu esti cam beata si ti se pare ca plutesti pe langa el. Dar te agati de bratul lui si nu te impiedici, ba din contra te trezesti si incepi sa vorbesti despre cum sunt capsunile cel mai minunat lucru din lume.
Diminetile cand te intorci de la petrecerea de Anul Nou. Nu iei taxiul, iei autobuzul. Este frig, pe jos este plin de petarde moarte, alti oameni se intorc la casele lor ca niste umbre infrigurate. Parca esti pe taramul ceturilor in statie, pana astepti sa vina autobuzul. Ti-este sete pentru ca ai baut si vin si sampanie si bere si whisky. Este al nu stiu cate-lea an nou pe care nu l-ai petrecut cu cineva. Te duci acasa, la patul tau si la bradul impodobit si te simti mai singur ca niciodata.
Diminetile cand te intorci de la o petrecere alaturi de cineva pe care nu-l placi si te intrebi ce cauti langa el. Ii vorbesti fara entuziasm si nu-l lasi sa te sarute. Si iar te simti mai singur ca niciodata.
Diminetile cand te intorci acasa dupa ce ai dormit toata noaptea in bratele lui si el te conduce acasa, facand glume proaste si simti cum se uita la tine si in loc sa o vada pe femeia pe care a tinut-o in brate, vede o femeie obosita si suparata de glume proaste. Si ar trebui sa fie cum trebuie, dar nu este.
Lipsesc niste dimineti. Am povestit doar despre cele cu lumina rece, uneori albastruie, alteori verzuie.
Astazi
Vreau sa vina mai repede saptamana viitoare si sa ma duc la Placebo. Am asa o pofta de atmosfera de concert. Acum o sa ma apuc de lucru si o sa ascult toate albumele Placebo. Am adaugat iar statcounterul pentru ca sunt slaba de inger. De fumat nu simt nevoia insa sa ma reapuc. Pur si simplu cateodata te plictisesti pana si de vicii, oricat de periculoase, mortale si satisfacatoare ar fi ele.
Astazi am ocolit un caine mic, dar foarte curajos. Pentru ca m-a confundat cu Achile (mi se mai intampla uneori sa fiu luata drept el) a vrut sa ma muste de calcai. Am ocolit un baiat cu adidasi albi, imbogatiti cu multe diamante mici si roz care vorbea elegant la mobil si era cat p-aci sa-mi bage la fel de elegant o geanta sport in gat. Am ocolit un tufis din parc ce in fiecare zi pare sa-si schimbe locul si sa vina mai aproape de alee. Maine-poimaine il vad dandu-se cu rolele. Am ocolit o cersetoare batrana care ma face mereu sa ma simt vinovata pentru ca nu-i dau bani si un bolnav in pijama cu care era sa ma intersectez intr-un accident cand acesta a sarit cu vioiciune gardul spitalului. Am ocolit fumul greoi al pipei unui batran bandajat la picior. Era ca un fum de vapor pe scarile rulante de la metrou.
Astazi am ocolit un caine mic, dar foarte curajos. Pentru ca m-a confundat cu Achile (mi se mai intampla uneori sa fiu luata drept el) a vrut sa ma muste de calcai. Am ocolit un baiat cu adidasi albi, imbogatiti cu multe diamante mici si roz care vorbea elegant la mobil si era cat p-aci sa-mi bage la fel de elegant o geanta sport in gat. Am ocolit un tufis din parc ce in fiecare zi pare sa-si schimbe locul si sa vina mai aproape de alee. Maine-poimaine il vad dandu-se cu rolele. Am ocolit o cersetoare batrana care ma face mereu sa ma simt vinovata pentru ca nu-i dau bani si un bolnav in pijama cu care era sa ma intersectez intr-un accident cand acesta a sarit cu vioiciune gardul spitalului. Am ocolit fumul greoi al pipei unui batran bandajat la picior. Era ca un fum de vapor pe scarile rulante de la metrou.
Ce ai spus?
Poate ca sunt mai batrana decat credeti voi si chiar decat stiu eu. Pentru ca deja sunt surda de o ureche. Nu stiu insa niciodata care este urecheea cu pricina. Surzenia parca se transmite de la o ureche la alta, dupa cum are ea chef ( nu ma trimiteti sa ma spal in urechi ca va asigur ca nu asta e problema :P). Poate ca totul a inceput la un concert, unde ma asezasem confortabil langa o boxa care nu mergea. Dar la un moment dat a inceput sa mearga, la capacitate maxima.
Spaima mea sunt oamenii care vorbesc prea incet, prea repede si prea neclar. Fac niste eforturi supraomenesti sa inteleg ce vorbesc de fapt cu ei. O problema mare o am cu vanzatoarele. Da eu sunt omul ala enervant care pune pe vanzatoare sa repete de 2, 3 ori ce a zis si tine coada in loc, exact in mijlocul zilei. Dar nu este vina mea ca vanzatoarea vorbeste incet, cu un accent ciudat si ca in spatele mele trei baieti care au cumparat impreuna un spray imi vorbesc tare in urechea functionala ( care o fi aia) "ce spray am cumparat,ne place ce spray am cumparat, vom mai cumpara acest spray".
Si toata lumea ma ura si voia sa dispar de acolo si vanzatoarea a aruncat cu bonul in mine, in loc sa-l puna frumos in punga, cum le facuse clientilor din fata mea :(.
Vorbeam cu un prieten care are si el aceeasi problema cu neauzitul bine si planuiam sa ne strangem intr-un grup mare, de persoane care nu aud bine cu o ureche, si sa boicotam toate supermarketurile cu vanzatoare care urasc oamenii semisurzi. Sa formam o coada lunga si sa zicem de fiecare data cand suntem intrebati ceva "ceee? poftim? scuza-ma duduie, poti repeta intrebarea?" :P
Mai nou semisurzenia mea a inceput sa ajunga si la ochi. In sensul ca am inceput sa citesc alte chestii decat cele care sunt pe hartie. Ieri in loc de "lansarea unui nou produs" am citit "am prieten dar nu am proteine". Mie mi se pare foarte amuzant ce mi se intampla, altii au inceput sa ma trimita deja la doctor.
Spaima mea sunt oamenii care vorbesc prea incet, prea repede si prea neclar. Fac niste eforturi supraomenesti sa inteleg ce vorbesc de fapt cu ei. O problema mare o am cu vanzatoarele. Da eu sunt omul ala enervant care pune pe vanzatoare sa repete de 2, 3 ori ce a zis si tine coada in loc, exact in mijlocul zilei. Dar nu este vina mea ca vanzatoarea vorbeste incet, cu un accent ciudat si ca in spatele mele trei baieti care au cumparat impreuna un spray imi vorbesc tare in urechea functionala ( care o fi aia) "ce spray am cumparat,ne place ce spray am cumparat, vom mai cumpara acest spray".
Si toata lumea ma ura si voia sa dispar de acolo si vanzatoarea a aruncat cu bonul in mine, in loc sa-l puna frumos in punga, cum le facuse clientilor din fata mea :(.
Vorbeam cu un prieten care are si el aceeasi problema cu neauzitul bine si planuiam sa ne strangem intr-un grup mare, de persoane care nu aud bine cu o ureche, si sa boicotam toate supermarketurile cu vanzatoare care urasc oamenii semisurzi. Sa formam o coada lunga si sa zicem de fiecare data cand suntem intrebati ceva "ceee? poftim? scuza-ma duduie, poti repeta intrebarea?" :P
Mai nou semisurzenia mea a inceput sa ajunga si la ochi. In sensul ca am inceput sa citesc alte chestii decat cele care sunt pe hartie. Ieri in loc de "lansarea unui nou produs" am citit "am prieten dar nu am proteine". Mie mi se pare foarte amuzant ce mi se intampla, altii au inceput sa ma trimita deja la doctor.
Superfamily
Inchipuiti-va o familie cu ochelari de iepure ( familia mea adica) alergand intr-un balcon minuscul un pisoi obez care la randul lui alearga un pui de vrabie intrat in balcon din intamplare. Este sezonul puilor de vrabie inca naivi si prostuti. Eu auzind tipetele mamei "stai, prinde-l de picioare, opreste-l" am crezut ca se intampla ceva cu pisicul, ca vrea sa se arunce de la balcon sau sa sara iar pe pervazul geamului de la bucatarie ( cum ne-am pomenit cu el intr-o seara de iarna, privindu-ne pe geam din afara, ca o pupaza imensa). Balconul este inchis, mic si plin de ghivece cu flori, dar in ciuda spatiului ingradit parintii si pisoiul erau de neoprit. Sareau fulgi, frunze si pamant pe unde treceau ei, invartindu-se in cerc. Pana la urma binele a invins si puiul de vrabie a scapat doar cu niste vanatai la cap, cred.
Tuesday, August 01, 2006
Buf
De ce sunt atat de penibile cazaturile? Adica sunt un lucru totusi normal. Ai o pozitie verticala si brusc ajungi orizontal. Plus ca intotdeauna sunt dureroase. Si cu toate astea toata lumea rade cu gura pana la urechi cand vede un biet om cazand. Ma rog, fac exceptie cazaturile pe polei cand este anormal sa nu cazi. Sau de la patinoar.
Ieri mergeam prin casa si brusc am cazut. Fara sa ma impiedic, fara sa-mi puna cineva piedica sau sa se invalatuceasca mladiosul pisoi printre picioarele mele ( nu exista membru al familiei care sa nu fi cazut din cauza lui). Asa ca ieri seara am aterizat in mana dreapta care atat astepta: s-a umflat imediat si a inceput sa doara in pufosenia ei. Desi am cazut in casa si nu m-a vazut nimeni, fata mea a devenit insa brusc rusinoasa. M-am uitat haituita in dreapta si in stanga si m-am rostogolit pe canapea cu o fata sobra, de parca nimic nu se intamplase. Am pastrat aparentele fata de mine insami :)) si am salvat situatia.
Vorbeam azi cu o prietena ca nu-mi pot inchipui o intamplare mai umilitoare decat sa cazi in fata unui grup de baieti de cartier, pe scarile de la metrou, in cojile de seminte scuipate de ei. Si sa porti si fusta. Scurta si alba. Si sa te si rostogolesti cateva trepte. Si sa fie si noroi pe jos.
Dar mi-am amintit ca totusi exista si situatii mult mai jenante. Cum ar fi de exemplu sa cazi in fata baiatului de care-ti place. In curtea liceului, in fata altor baieti. Am uitat sa trec intamplarea asta in postul cu povesti penibile.
Eram in liceu si-mi placea de un baiat mai mare decat mine. Ii pusesem porecla "Visatorul"pentru ca iesea mereu pe hol, in pauze, si se uita ingandurat departe, in zare. El se uita in zare si eu ma uitam la el.
Asaaa deci, era duminica si eu stateam in curtea scolii foarte gatita. Aveam chiar ghete cu toc ( ma rog, dupa standardele de azi tocul era destul de mic) si o palarie ca in videoclipul "what's up" al 4 non blondes ( da, eram tare moderna atunci si preocupata de moda :P). Si apare Visatorul meu cu o minge de baschet si cu aceeasi privire de om care plange pe dinauntru. Eram cu doua prietene si un prieten cu ochelari. Si pe prieten il apuca brusc initiativa "hai sa jucam baschet cu el si sa-l cunosti". Si ma impinge pe terenul de baschet.
Eu n-am fost niciodata mare sportiva dar acum trebuia sa joc baschet! Soarta mea era in joc! Ce conta ca aveam pantofi cu toc si palarie in cap ( sa nu credeti ca mi-am scos-o nici macar un minut in timpul jocului, imi statea prea bine cu ea :P) Asa ca am jucat baschet cu Visatorul eu si prietenul meu cu ochelari cat am putut mai bine. Toti trei foarte incrancenati, aruncand pase in tacere. Nici macar nu am facut cunostinta :(. Si am jucat acceptabil pana cand inevitabilul s-a intamplat: am cazut. Am plonjat cu capul direct in asfalt, prietenul meu s-a ferit in ultima clipa sa nu-l trag si pe el in caderea mea si eu tot cadeam si eram constienta ca nu cad in fata oricarui baiat, ci in fata Visatorului dar nu era ca si cum ma puteam abtine de la cadere. Si cand am picat in sfarsit pe jos, mi s-a infundat si palaria pe ochi.
Visatorul nu a devenit niciodata prietenul meu :(
Ieri mergeam prin casa si brusc am cazut. Fara sa ma impiedic, fara sa-mi puna cineva piedica sau sa se invalatuceasca mladiosul pisoi printre picioarele mele ( nu exista membru al familiei care sa nu fi cazut din cauza lui). Asa ca ieri seara am aterizat in mana dreapta care atat astepta: s-a umflat imediat si a inceput sa doara in pufosenia ei. Desi am cazut in casa si nu m-a vazut nimeni, fata mea a devenit insa brusc rusinoasa. M-am uitat haituita in dreapta si in stanga si m-am rostogolit pe canapea cu o fata sobra, de parca nimic nu se intamplase. Am pastrat aparentele fata de mine insami :)) si am salvat situatia.
Vorbeam azi cu o prietena ca nu-mi pot inchipui o intamplare mai umilitoare decat sa cazi in fata unui grup de baieti de cartier, pe scarile de la metrou, in cojile de seminte scuipate de ei. Si sa porti si fusta. Scurta si alba. Si sa te si rostogolesti cateva trepte. Si sa fie si noroi pe jos.
Dar mi-am amintit ca totusi exista si situatii mult mai jenante. Cum ar fi de exemplu sa cazi in fata baiatului de care-ti place. In curtea liceului, in fata altor baieti. Am uitat sa trec intamplarea asta in postul cu povesti penibile.
Eram in liceu si-mi placea de un baiat mai mare decat mine. Ii pusesem porecla "Visatorul"pentru ca iesea mereu pe hol, in pauze, si se uita ingandurat departe, in zare. El se uita in zare si eu ma uitam la el.
Asaaa deci, era duminica si eu stateam in curtea scolii foarte gatita. Aveam chiar ghete cu toc ( ma rog, dupa standardele de azi tocul era destul de mic) si o palarie ca in videoclipul "what's up" al 4 non blondes ( da, eram tare moderna atunci si preocupata de moda :P). Si apare Visatorul meu cu o minge de baschet si cu aceeasi privire de om care plange pe dinauntru. Eram cu doua prietene si un prieten cu ochelari. Si pe prieten il apuca brusc initiativa "hai sa jucam baschet cu el si sa-l cunosti". Si ma impinge pe terenul de baschet.
Eu n-am fost niciodata mare sportiva dar acum trebuia sa joc baschet! Soarta mea era in joc! Ce conta ca aveam pantofi cu toc si palarie in cap ( sa nu credeti ca mi-am scos-o nici macar un minut in timpul jocului, imi statea prea bine cu ea :P) Asa ca am jucat baschet cu Visatorul eu si prietenul meu cu ochelari cat am putut mai bine. Toti trei foarte incrancenati, aruncand pase in tacere. Nici macar nu am facut cunostinta :(. Si am jucat acceptabil pana cand inevitabilul s-a intamplat: am cazut. Am plonjat cu capul direct in asfalt, prietenul meu s-a ferit in ultima clipa sa nu-l trag si pe el in caderea mea si eu tot cadeam si eram constienta ca nu cad in fata oricarui baiat, ci in fata Visatorului dar nu era ca si cum ma puteam abtine de la cadere. Si cand am picat in sfarsit pe jos, mi s-a infundat si palaria pe ochi.
Visatorul nu a devenit niciodata prietenul meu :(
Inca ma simt in vacanta
Mi-am amintit de o faza caraghioasa de anul trecut. Trimisesem un cv unei firme si ma sunasera sa-mi zica sa vin la interviu. Cand sa-mi explice unde este adresa, le-am zis sa astepte un pic, pana insfac un pix :))). Prietenii stiu ca folosesc aiurea in context cuvinte ciudate. De obicei ma controlez in fata strainilor. Nu stiu ce a gandit bietul om. " A insfaca" este mai degraba un verb potrivit satarelor, toporistilor sau daltelor de spart gheata, nu unui amarat de pix.
Vorbeam zilele astea cu un prieten despre momentul in care simti ca nu-ti mai pasa de cineva ( si cand este de bine asta) si cum vine sfarsitul asta brusc, exact cand nu te mai asteptai sa-ti mai treaca vreodata. Eu am fost foarte suportiva si am vorbit frumos, ca din carti, dar sunt sigura ca nu l-am ajutat cu nimic. I-am spus doar o mica povestire despre cum a fost pentru mine atunci cand am simtit ca nu mai am nici o legatura cu o anumita persoana.
Este ca atunci cand stai in lumina de dupa-amiaza in sufragerie, cocotata pe o canapea cu dungi vezi, si mananci inghetata. Si observi cu coada ochiului o dara de inghetata topita pe parchet. Si ti se pare ca vezi un picior de pinguin disparand dupa un fotoliu. Te duci sa te uiti, dar pana sa ajungi tu, se aude usa de la intrare inchizandu-se cu putere ( din cauza curentului, un pinguin nu va tranti niciodata usa dupa el, sunt prea discreti). Si atunci iti dai seama ca a plecat, s-a sters, nu mai este nimic. Esti gata sa astepti urmatorul pinguin, care va intra in apartament zornaindu-si in buzunar banii pentru inghetata.
Vorbeam zilele astea cu un prieten despre momentul in care simti ca nu-ti mai pasa de cineva ( si cand este de bine asta) si cum vine sfarsitul asta brusc, exact cand nu te mai asteptai sa-ti mai treaca vreodata. Eu am fost foarte suportiva si am vorbit frumos, ca din carti, dar sunt sigura ca nu l-am ajutat cu nimic. I-am spus doar o mica povestire despre cum a fost pentru mine atunci cand am simtit ca nu mai am nici o legatura cu o anumita persoana.
Este ca atunci cand stai in lumina de dupa-amiaza in sufragerie, cocotata pe o canapea cu dungi vezi, si mananci inghetata. Si observi cu coada ochiului o dara de inghetata topita pe parchet. Si ti se pare ca vezi un picior de pinguin disparand dupa un fotoliu. Te duci sa te uiti, dar pana sa ajungi tu, se aude usa de la intrare inchizandu-se cu putere ( din cauza curentului, un pinguin nu va tranti niciodata usa dupa el, sunt prea discreti). Si atunci iti dai seama ca a plecat, s-a sters, nu mai este nimic. Esti gata sa astepti urmatorul pinguin, care va intra in apartament zornaindu-si in buzunar banii pentru inghetata.
Subscribe to:
Posts (Atom)