De cate ori ma intristeaza ceva, simt nevoia sa ma linistesc, sa tac si inchid usa. Orice usa. Oricum nu-s prea vorbareata, dar cand sunt trista devin de-a dreptul muta in exterior si dau tare la sonor in interior. Ma uit la filme, imi fac singura teatru, prajituri invizibile si am grija de mine. Nu e mare lucru: trebuie doar sa nu gandesti de rau despre propria ta persoana. Sau e cel mai mare lucru.
Nu te invata nimeni cum sa ai grija de tine, cum sa ai de-a face cu nefericirea, sau cu prea-marea fericirea, sunt o gramada de parinti care nu te invata nici macar cum sa te speli corect pe dinti sau pe maini, daramite sa te invete cum sa speli gandurile negre. Spune saru'mana la oameni batrani, respecta pe x si y, poarta-te frumos cu z dar nu-ti zice nimeni ce sa-ti spui tie atunci cand esti dezamagit si suparat, cand ramai doar tu cu tine. Fiecare se descurca in interiorul lui asa cum poate, desi pentru unii e mult prea greu, pentru ca unii descopera ca si-au construit un azil sinistru in interior sau pur si simplu nici nu au o casa interioara, dorm sub cerul liber al propriului eu si le tuna si fulgera in cap.
Eu mi-am construit un fel de hamac. Uneori ma mai invart cu el, dar alteori reusesc sa ma catar in el si sa ma linistesc. Noroc ca macar palmierii sunt grozav de trainici ( desi au o ciudata nuanta portocalie). Incetul cu incetul construiesc si o coliba. Una rudimentara, din stuf. Dar cum aici la mine e vreme calda, pentru ca am probleme cu circulatia, o coliba comoda e de ajuns. D-abia astept sa ajung la fineturi gen cumparatul suportului pentru polonic si oale.
V-as da sfaturi, din pacate nu merge asa :( iar eu oricum visez la o zi in care o sa reusesc sa nu mai dau sfaturi de nici un fel.
14 comments:
da, e cel mai mare lucru. lectura reconfortanta, am preluat ideea cu hamacul spre adaptare. multumiri. atat.
ui lav iu!
explorish: sa-l stapanesti sanatos :)
ruki: ma, ce de declaratii :)) :* cu ocazia asta iti amintesc si aici ca
MA, OMU' TRIST VREA CADOU :))
tiiiiiiii!ce-ti sticlesc ochii dupa bunuri materiale!
dar nu orice fel de bunuri, ci bunuri materiale cu valoare sentimentala!
'Nu te invata nimeni cum sa ai grija de tine, cum sa ai de-a face cu nefericirea'
pe mine cel mai mult ma ajuta umorul. :)
eu tot timpul trag la ceai in situatii de genu si poate o baie fierbinte..sper ca imi va ajunge ceaiul de fiecare data si nu o sa recurg la pahare de whisky
Cumva, ne gândim ca nu suntem ”învățați” abia după ce consumăm nefericirea sau preafericirea. Arhitectura egocentrică - îmi place cum ai spus - fie se fisurează, fie se întărește (îmi dau seama că o arhitectură nu are aceste calități, de fapt, doar construcția, dar mă las purtat de idee) când o transformăm în artă. Când o lăsăm liberă prin lume să interacționeze cu alții.
si pe tine cine te-a invatat, daca parintii nu ne-au invatat?
nimeni. uneori ma invat singura, uneori imi bag singura bete in roate. nu e oricum ca si cum am invatat ceva pana acum. nu inseamna ca daca aplic ceva la un moment dat, merge si a doua oara.
Mda, uneori e foarte greu sa nu gandesti rau despre propria persoana...Ce frumos ai spus: "cu prea-marea fericirea"...Greu de tratat cu asta...
As vrea sa nu ma intristeze unele lucruri atat de mult incat sa fiu nevoita sa imi construiesc lumi interioare, asa cum fac acum...Si ii evit pe cei care imi spun: "Nu mai visa! Caderea va fi dureroasa!"
nu esti foarte vorbareata?
:)
could've fooled me...
somn. eu acolo imi gasesc raspunsul la toate intrebarile de how to. Dar cred ca-ntr-un hamac i-ar fi mai usor lu' mos Ene sa-mi presare somn pe gene :P
Pana cand reusesti sa nu mai dai sfaturi, gandeste-te ca povetele pe care le dai altora sunt de fapt pentru tine. Invata sa le aplici in peripetiile tale... :)
Post a Comment