Copiilor le place sa scotoceasca. Scotoc aici, scotoc dincolo si hocus-pocus din buzunar ies doua bomboane, sau poate o agrafa, sau poate un bilet de autobuz cu care te poti juca uneori doua ore. Nici nu-si dau seama cand, tot scotocind, se afunda in padurea dulapului. Ce, n-ati auzit niciodata de copii care au intrat in dulap si n-au mai iesit niciodata, inghititi probabil de vreun palton salbaticit de vara?
Cel mai frumos este insa atunci cand te bagi cu totul in dulap, printre hainele de iarna si de oameni mari. O maneca iti prinde piciorul, un guler de blana incearca sa te sufoce. Te ghemuiesti intr-un colt, n-ai aer, miroase a rasuflare de stofa grea si a arici adormiti si este asa bineee. Inchizi cu greu, pe dinauntru usa, bagand degetul in gaura cheii. Usa scartaie si-ti prinde calcaiul, doare un pic dar nu conteaza. Probabil ca si pe urs, vulpe, iepure si celelalte animale din povestea aia ruseasca le-a durut atunci cand s-au mutat toate intr-o manusa si nu aveau loc destul, dar le era oricum bine, la caldura si adapost.
Te afunzi si mai tare in pestera. Ti-ai facut culcus intr-un morman de pantaloni si fete de masa, care miros a clor. Pe una din ele inca se mai vede pata de vin, iar s-a imbatat unchiul si a varsat sticla. Pentru fiecare rand de musafiri, exista un rand de pete pe fata de masa cea buna.
Stai in intuneric si vezi tot ce s-ar intampla in casa, daca tu n-ai fi fost. Bunica ar sta si ar citi, i se vad ochii mari, mari prin dioptrii, bunicul ar bombani undeva prin bucatarie, mama ar veni de la serviciu, seara si ar sta la povesti cu tata, in bucatarie. Si tu ai fi undeva intr-un dulap, in intuneric, te-ai simti perfect, nu e vorba de asta, dar ai fi obligat sa stai acolo, mereu. Mai bine asa, ca un iepure din palaria magicianului. Chiar, cui i-o fi venit ideea asta sa puna iepuri in palarii?
10 comments:
ma gandesc la dulapul tau. este child -isolation friendly, cu siguranta nu incape acolo un pui de om.
>:D<
povestile tale sunt din ce in ce mai inalte.
povestile mele sunt cu o octava mai sus.
da, dulapul meu este total ne-fengshui. cred ca-mi trebuie dulapul tau. tu oricum il urasti.
sa treci un pic pe la fereastra mea de msg ca sa vorbim de factura la net, pliz :)))
hug
Uitasem de dulap! Multumesc.
Imi amintesc ca ma ascundeam si imi auzeam respiratia foarte puternic, asteptandu-l pe fratele meu sa ma gaseasca. Si mereu deranjam cravatele de pe usa sifonierului si nu prea reuseam sa le aranjez la fel.
lasate in dulap, nesupravegheate, palariile se comporta total indecent.
se mangaie pe fetru, isi intind borurile, se lasa atinse la stofa, practic se inmultesc ca iepurii. problema e, cum urca bagheta pana la raftul de sus, destinat palariilor?
o palarie se poate inmulti ca iepurii dar pot iepurii sa se inmulteasca ca palariile?
imi place dulapul tau. Mi-ai amintit de-o scurta animatie cu-n iepuras si-o palarie difuzata la cinematograf inainte sa inceapa wall-e. Zambesc
Eu ma ascundeam in lada pentru asternuturi si plapume. Ma ascundeam pana intra cineva in camera si nu ma gasea. Ieseam, si apoi cand se reintorcea ii spuneam ca sunt magician :)
pfiu, iepurii nu se inmultesc ca palariile, dar se divid excelent precum caciulile de blana.
eu imi amintesc ca ma inchideam pe dinauntru' cand eram suparata in dulapul cel nou, dar trecea prea mult timp si ieseam de acolo fara sa-mi treaca
prima parte mi-a amintit de "The Chronicles of Narnia". continuarea a semanat cu visele mele cand sunt agitata si ma cuprind spasmele claustrofobice. iar in dulapul meu nimeni nu ar vrea sa se uite :D.
Post a Comment