Tuesday, October 21, 2008

Fara bec

Aseara m-am dus pe la ai mei si am nimerit in plina pana de curent. Dupa ce am urcat 8 etaje luminand scarile cu telefonul, am nimerit in alta galaxie. Toata lumea la etajul 8 radea si se veselea in intuneric, aprinzand sfesnice cu lumanari. Linistea te apuca de cap si ti se infunda in urechi. Puteai auzi ecoul si ce murmura oamenii in dosul usilor. Blocul scotea sunete fantastice, ca o balena sau un submarin. Toata lumea se fataia, se saluta si dadea telefon la electrica.
Asa am descoperit ca oamenii sunt mult mai buni si mai prietenosi la lumina lumanarilor si a lunii. Sau poate atunci cand este vorba de un necaz minor, care-ti da lumea peste cap la nivel moderat. Ca de obicei, tot ce este moderat face bine.
Oricum, sa mananci, sa vorbesti si sa faci baie la lumina lumanarii e ceva ce trebuie repetat.
De fapt, viata din calea careia inlaturi televizorul, calculatorul, cuptorul cu microunde este ceva ce trebuie repetat. Si banii, sa se inlature si banii.

14 comments:

Unknown said...

buna ziua.

inteleg ca n-ai prins vremurile cand veneai iarna de la scoala seara si gaseai lampa cu petrol sau lumanarile aprinse in bucatarie si sareai in sus de bucurie ca "nu poti sa-ti faci lectiile", in schimb mancai paine cu untura, paprică si ceapa taiata marunt, ascultai o poveste de la parinti si te bagai in pat la caldura (in casa era frig), sperand ca "nu va mai veni lumina azi".

mai tarziu, s-a taiat huzurul, odata cu inventarea becului legat la bateria de masina, care lumina suficient ca sa faci lectiile. ofof, grea viata, gandeai. doar ca din alte motive fata de parinti...

Ana said...

De acord, legat de ultimul paragraf:)
P.S. Salutari si o zi frumoasa iti doresc... and keep writing ;)

mara said...

@explorish: exact intr-acolo m-am dus si eu cu gandul :) la serile lungi in care stateam la lumina lumanarilor la povesti cu familia, cu vecinii, si eram mult mai apropiati unii de altii.

ana said...

of de cand astept o pana de curent .. pe acelasi motiv al postului tau

Iren said...

explorish: ba da, am trait un pic si in perioada aia si-mi amintesc bine de penele de curent. si-mi amintesc si de penele de curent de la tara. doar ca la tara au continuat si dupa revolutie, multi ani apoi.

ideea e ca atunci penele de curent erau foarte misto :)) mama imi dadea atentie,imi citea, ne jucam. asta era lucrul cel mai important :))!

mo said...

si eu imi amintesc de penele de curent - eu eram la vremea aia foarte mica, aveam multe creioane colorate si nu mi-era frica sa le folosesc. cum in lumina mama nu ma lasa sa desenez pe pereti, profitam de intuneric. de obicei, cand revenea curentul eu stateam intr-un colt cu o mutra satisfacuta, in timp ce pe peretele opus trona o opera care l-ar fi facut pe picasso sa planga :))

Rareș said...

N-ai nevoie de pene de curent să faci asta; ai nevoie de ele ca să-ți aduci aminte, când te fură viteza. Se întâmplă la fel în ”zonele fără semnal”, în camerele de hotel fără TV, în satele fără presă etc. Și e frumos...

Anda said...

Aoleuuuu, becul legat la bateria de masina!!! Si vecinii care ne barfeau ca noi de fapt avem curent! Si strigatele de bucurie cand venea!
P.S. Eram asa de tocilara ca puteam sa-mi fac temele si pe intuneric benza, cred ca reuseam si sa nimeresc randurile la scris. Hahaha, de acolo mi se trag toate!

Daciana said...

Mie lumanarile mi-au adus aminte de urmatoare imagine: un deal plin de luminite feerice, la inceputul lui noiembrie. Am inteles mult mai tarziu de ce apareau, dar imaginea e una care inca imi da o stare de liniste.

derelict said...

Poate par putin offtopic - dupa comentariile de mai sus.... dar voiam sa spun ca ar trebui sa se inceapa cu banii. Sa se inlature banii ...

Marcel said...

:)) Ce fain era cand incercam s-o sperii pe sora mea cand era bezna si terminam prin a ni se face frica amandurora!
Maine seara nu folosim curentul electric!Am zis! :))

Eugen said...

Am ramas si eu fara lumina aseara, pe la 12. La putin timp dupa ce am citit asta :)

Cum lumea cam dormea la ora aia, mi-am aprins o luminare si am citit cite ceva.

Se citeste frumos la lumina asta. Voi incerca din nou experienta, cit de curind (poate cu mai multe luminari).

andix said...

pe langa ce spune explorish acolo, cauta o melodie care se cheama "Oh, No!" - de Gogol Bordello. si mai ales, cauta versurile.

bogdan b said...

he he, fara nici o legatura cu postul tau si noi am stins luminile aseara si am facut o baie la lumina lumanarilor. Si de ciuda, cand am iesit si am aprins becul acesta a facut explozie. La modul propriu (cred ca o picatura de apa a nimerit pe el... habar n-am)