Jazz

Am fost ieri la Masters of Jazz si am dansat pe scaun. De cate ori ascult jazz, imi trece tot raul si toata tristetea, de parca se sterge totul si nu mai raman pe lume decat acoperisurile si burlanele care picura si strazile laturalnice iar eu sunt o pisica fara nici o grija, care sare peste o cornisa.
Este un sentiment de libertate si nepasare pe care il am foarte rar si pe care am invatat sa-l pretuiesc pentru ca de fapt imi contrazice firea mereu macinata de niste probleme, amanunte, prostii.
Va fi un weekend foarte frumos pentru mine si asta va urez si voua. Acum ma duc sa ma bag inapoi in pat, pentru ca afara e atat de urat iar eu am aprins lampa si citesc autobiografia Agathei Christie, o carte desueta si absolut minunata, ca un garden party literar. Si rad pentru ca pe atunci toate fetiscanele aveau fantezii despre cum barbatii pe care ii iubeau se imbolnaveau grav si mureau in bratele lor si-mi amintesc si eu clar cum am nutrit prin gimnaziu niste ganduri asemanatoare pentru niste baieti :)) E ceva specific feminin.
Iar Agatha Christie se indragostise de un receptioner de la hotel, care era inalt si subtire ca o tenie, si pe care visa sa-l ingrijeasca de ciuma in Indochina.