De fiecare data cand am mult de munca, ma apuca pofta de introspectii. Daca anul trecut apreciam cel mai mult la mine faptul ca sunt o fraiera si imi accept "fraiereala", astazi cel mai mult imi place ca am ajuns sa fiu un om prietenos, fara sa ma mai intereseze ca daca sunt prietenoasa x o sa creada cine stie ce sau y o sa-mi intoarca spatele. Sunt prietenoasa si gata cu oamenii necunoscuti care imi cer indicatii pe strada si apoi nu cred in indicatiile mele, cu oamenii abia necunoscuti pe care eu ii simt ca fac parte din lumea mea, cu oamenii cu care simt ca nu impart nimic, cu cei ce ma cearta sau ma tin la distanta.
Ce nu-mi convine deloc la mine este ca mi se umplu atat de usor ochii de lacrimi.
Sper ca anul viitor sa devin un astronaut emotional.
No comments for this post.
