Oamenii nu-s obisnuiti cu afectiunea si nu-s obisnuiti sa fie iubiti. Vor sa fie iubiti dar in acelasi timp nu cred ca asta li s-ar putea intampla lor. Sunt mereu in defensiva, mereu atenti sa nu fie ironizati, calcati in picioare si umiliti. Si mai ales atenti sa nu pateasca ceva si ei sa nu-si dea seama, sa fie ceva prea subtil si ei sa se simta inferiori chiar si in suferinta.
Tu tii la ei si ei nu cred, cauta cearta, cauta sa-ti demonstreze mereu ca nu e asa cum spui tu. Si din cearta in cearta, neintelegere in neintelegere chiar ajungi se te indepartezi. Pentru ca asa cum un om nu e obisnuit sa fie iubit, nici un om care iubeste nu e obisnuit sa iubeasca in van. Uneori continui sa tii la ei de la distanta, alteori stergi tot cu amaraciune. Dar chiar si cand stergi tot, ramane un anumit dor, de parca ramai de partea cealalta a geamului si-i mai vezi din cand in cand, ca prin ceata, si le vezi gesturile si le auzi cuvintele dar deja sunt in alta lume si geamul a fost blocat.
E adevarat ca exista oameni mai usor de iubit, cei ce sterg des praful de pe calculator si cei ce tin minte bautura ta preferata si te cheama langa ei oricat de des pot, desigur ca exista oameni aproape imposibil de iubit, care aproape te pedepsesc pentru ca vrei sa te apropii de ei. De cele mai multe ori ramai cu o figura nedumerita pentru ca nu mai intelegi nimic. Dar oricum esti nedumerit mai tot timpul, pentru ca parca nici tu nu crezi ca meriti afectiune pentru ca tii la toti acesti oameni atat de greu si usor de iubit.
33 comments:
Pare complicata iubirea. Dar se poate sa fie de fapt foarte simpla.
Cred ca totul depinde de cel care iubeste chiar daca de cele mai multe ori credem ca e invers.
Poate ca noi complicam lucrurile aiurea..
Pentru postul asta, te rog sa-ti cumperi o ciocolata si sa te prefaci ca e din partea mea :)
Cred ca sunt unul din acei oameni speriati despre care vorbesti. Acum, problema e cum naiba scap de chestia asta?
simply beautiful :)
Parca mi-ai spus oful de azi cu postul asta! De ce trebuie sa complicam totul, de ce sa nu luam nimic de bun? De ce avem mereu tendinta sa chestionam tot. Unii chiar iubesc asa pur si simplu.
Foarte frumos scris, mi-a mers la inima!
Eugen: habar n-am, probabil ca iti trebuie un sir de relatii in care sa iubesti pe cineva care nu accepta sa fie iubit ca sa poti empatiza apoi si sa vezi ce inseamna.
Vlad Bogos: multumesc :)
Life in Mono: multumesc. si eu am scris postul gandindu-ma exclusiv la o relatie de prietenie cu cineva care ma tot pandea sa calc stramb fata de el ca sa-si demonstreze ca nici eu nu merit. cred ca daca scriam despre relatii de iubire aveam mult mai multe de zis.
Eu sunt usor de iubit, dar sufar pentru ca cei pe care vreau sa ii iubesc la randul meu "se lasa" mai greu... Dar ma multumesc stiind ca sunt iubita si ca ii iubesc.
Se spune ca cel mai mare rau pe care il poti face cuiva este sa incerci sa il schimbi.
Destul de complicat subiectul acesta...Sunt foarte rare situatiile in care cei doi se iubesc cu aceeasi intensitate...Nu este normal sa-l iubesti pe cel de langa tine si din atata dragoste sa-i faci rau cu tot felul de stupiditati...
Adesea, oamenii uita ca una din componentele importante ale dragostei este vointa de a iubi. Cred ca aici este problema.
"Sa iubesti cu adevarat nu inseamna sa cauti nici raspunsuri, nici motive, nici scuze ci sa aceepti pur si simplu."..am gasit citatul pe net..pe undeva..si mi-a ramas in minte.
Eu m-am educat fosrte mult pana am ajuns sa spun ca iubesc cu adevarat. Inainte faceam foarte multe greseli cu prietenii mei, cu familia si cu partenerul de viata..si le faceam pentru ca nu stiam sa ii iubesc..o sa o duc la extrem si o sa spun ca iubirea este o arta..
As spune ca oamenii s-au dezobijnuit sa iubeasca. Pur si simplu viteza, criminalii, oamenii stresati ce iubesc pe fuga in camere de moteluri, oamenii stresati ce iubesc pasional si autoritar, oamenii stresati in general, ne-au facut sa fim mai precauti in ceea ce priveste aruncatul cu bucatii din sine. Lumea e infometata, e criza, si nu mai primesti nimic inapoi. Eu sunt genul care da greu sau da prea repede, numai sa nu dea bine.
Iubirea e singura chestie pe care n-o sa reusim niciodata sa o intelegem pe deplin. De asta ne si fascineaza atat de mult...
Cel mai bine ar fi doar sa ne bucuram cand apare, si sa nu suferim cand dispare... sa o luam ca pe un fel de cadou, si sa nu ne punem intrebari. Sa nu lungim ceva ce n-ar trebui lungit, sa nu scurtam ceva ce ar trebui sa dureze.
Iubirea e frumoasa. Si asta spune tot. Avem nevoie de ea pentru ca e singurul fel de magie la care avem acces.
grea tema ai ales
foarte frumos articolul, ca de obicei.Ma regasesc in ceea ce ai scris, si cum nu aveam cum sa scriu mai bine ceea ce ai exprimat tu, mi-am permis sa pun link spre articolul tau
http://puiutu.blogspot.com/2009/07/oamenii-nu-s-obisnuiti-cu-iubirea.html
acum impart oamenii dupa investitia sufleteasca facuta in cresterea lor, in devenirea lor ca adulti
cei in care s-a investit cat este necesar=potrivit (nici prea mult nici prea putin nu e bine) iau cu multa usurinta partea frumoasa a lucrurilor, empatizeaza si cu cei care cunosc durerea si cu cei care nu o cunosc
cei in care s-a investit prea mult sau prea putin vor avea dificultati mereu
care din afirmatiile de mai jos este corecta:
-cel care cunoaste durerea stie ce este dragostea
sau
-cel care cunoaste durerea NU stie ce este dragostea
Dati-mi definitia iubirii si am sa rastorn lumea!
Idealizati un sentiment efemer...il filtrati prin asteptarile voastre. Iubirea...sunt fluturasii pe care ii simti in stomac..."goana" dupa un/o el/ea pina in momentul in care ti se raspunde la fel.
Apoi...iubirea dispare. Intervin obisnuinta, cutumele sociale, comoditatea, copiii, responsabilitatile.
Multe lucruri rele se intampla azi pentru ca oamenii au idealizat iubirea si au transformat-o intr-un deziderat...
Exista viata fericita si fara iubire...
Incep sa cred si eu ca nu exista iubire intre un el si o ea... Dependenta, atractie chimica, flacara aia de la inceput. Plus ca mereu avem nevoie de confirmari, suntem atat de nesiguri. Sau poate sunt io intr-o pasa proasta...
am citit ca:
posibila definitie: cand 2 oameni intra in rezonanta se cheama ca se iubesc
sa definesc rezonanta la oameni? pas
Adlerian
definitie Dragostea de mama=te iubesc pentruca esti al meu
(neconditionare)
definitie Dragostea de tata=te iubesc daca meriti
(conditionare-necesita munca)
@ Raul : ai zis bine dar ti s-ar putea spune ca ai incheiat prost: conf: "daca dragoste nu e, nimic nu e" Gheorghe Gheorghiu
Nu cred ca se face azi educatie la vreun nivel despre dragoste. traditional se induceau notiunile asa-zis-de-baza pe calea credintei. Intelege fiecare ce poate.
umila-mi opinie: iubirea este ceva care se transmite misterios prin generatii si o recunsoti sadita in cei daruiti
sunt oamenii grozavi de existenta carora depind altii multi
altii ar spune ca este semnul astrelor
back on-topic:
daca nu cunosti iubirea de acasa, cum s-o recunosti ca-ti e daruita de cineva "strain"? q.e.d.
Nu am cuvinte sa-ti aduc elogii si felicitari... Pur si simplu - cand te citesc, ma cuprinde un fel de magie, contemplare si fericire.
E... superb !
- speachless
:)
love,
alle
@Adriana...exista iubire
@iren, oamenii care nu sunt obisnuiti cu iubirea habar nu au ce pierd
Foarte bine zis si aproape ca mi-ai spus pe nume in postul asta, deci nu ma pot abtine sa comentez. Eu cred ca a fi greu de iubit are mare mare legatura cu propia ta parere de sine. Daca nu crezi ca poti fi iubit, daca nu crezi ca meriti, vei fi vesnic suspicios si neincrezator, vei inchide usi si geamuri, vei ridica ziduri si nu vei lasa pe nimeni inauntru.
Si mai e un lucru: sa stii ca ai lasat oameni inauntru si apoi nu i-ai meritat si i-ai ranit si astfel te-ai ranit pe tine si sa nu mai vrei sa faci asta. Sa gasesti o scuza in a nu vrea sa mai faci rau.
Pentru ca oamenii si-au pierdut organul iubirii...
@me myself and I : se numeste imposibilitatea de a realiza o relatie de la egal la egal (situare ori in superioritate ori in inferioritate fata de cealalalt)
Cei considerati dificili se spune ca "au garda sus".
Ideea e ca nu le poti intra dupa carapace/zid-protectie.
Oamenii poate au redus acel "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" la:
"pe mine nu ma iubesc iar pe ceilalti chiar mai putin"
A vorbi despre iubire este o nebunie, toti o inteleg intr-un fel propriu. Si interlopul considera ca-si iubeste familia daca ucide ca sa aduca bani in casa.
muzica poate ne aduce mai mult decat cuvintele, Jose canta despre amor un ultim weekend in Herastrau la H
Da, e atat de real ce ai spus. Si nu as fi crezut asta acu ceva timp...dar acum am experimentat-o si eu
:-<
Poate ca doar nu suntem obisnuiti cu iubirea. Pentru ca am fost invatati sa ne indoim de toata lumea, sa credem ca nimic nu e gratis pe lume. Si daca intalnim o persoana cu adevarat sincera si buna, ne temem sa nu fie doar o masca.
Eu cred ca e o cale de a ajunge la inima oricarui om. Trebuie doar sa o gasesti. Pentru asta, iti trebuie rabdare sa o cauti. Si poate uneori nu merita..
Imi mai beau uneori ceaiul pe pagina ta. :)
Uneori, printr-o minune, asa cum e de fapt toata viata asta, ne trezim si vedem... Suntem inconjurati! Suntem inconjurati, inundati, umpluti si tinuti in zbor de Iubire... Abia atunci intelegem ca de fapt ani, multi ani, am crezut ca iubirea e cu totul altceva. Si ne-am pacalit, inchizand si deschizand usi. Cand aveam doar de deschis ochii si inima.
Gustul asta, al vietii, atat de plin, de mare, de hranitor, de puternic, de bun, de stralucitor, de uluitor, de spargator de gheata si de ziduri, de aducator si de datator, e fantasticul gust al Iubirii. Inca neobisnuiti cu Ea, invatam sa mergem in lume, dupa ce, peste cele mai mari deserturi a pus cele mai frumoase flori... Nu stim inca a o vorbi, atat e de necuvantata... Dar incet, Ea ne invata. Si atunci, fara scapare, fara nici o scapare in umbre, nu mai putem decat sa fim ai Ei, si sa cantam. Si pe urma, "ceilalti" asculta si se umplu si ei.
Asa e Ea, desi e peste tot, nu o putem trai in totul Ei, e mult prea mare...
Ce e iubirea? Ce e complicare? nu am de unde sa stiu...sunt doar un personaj...virgin...si poate ca e mai bine!
Mi-ai spus oful pe care l-am avut pana in punctul in care ultima picatura de putere si speranta s-a risipit.
Incetul cu incetul se duce si figura nedumerita si totul si ramai inert asteptand ca de undeva sa vina momentul in care ai s-o iei de la capat din nou: neobosit, cu traista plina de picaturi in spate de ca si cum nimic nu s-a intamplat, nimic nu te-a dezamagit, nimic nu te-a ranit.
Si poate data viitoare ai sa dai peste un om obisnuit cu iubirea.
e ca si cum mi-ai citit gandurile, si probabil nu numai mie. Dar nu multi au curajul sa recunoasca
Simply the truth..
si rar...dar cu atat mai pretiosi...mai exista si oameni pe care-i iubesti pana ii molipsesti, dar rar am vazut medicamentul asta aplicat fara reteta, asa de-a valma, cum iti vine si crezi ca bine, cum simt eu ca ar trebui sa iubesti. Deseori tre sa respecti perimetri, limite, reguli, bataturi de la pantofi mai vechi si tot asa...pana te plictisesti ;) din fericire insa...eu m-am molipsit la timp sau am molipsit...nici eu nu mai stiu X-)
Remember the Tinman...
Pana nu de mult, cea mai mare monstruozitate mi se parea sa te nasti orb: era o situatie la care imi dadeau lacrimile instant, fara sa am timp sa imi dau seama ce se intampla. La 30 de ani imi dau seama ca cel mai mare pacat e sa ramai incuiat o viata. Abia atunci se poate spune ca ai trait degeaba. Iar cea mai mare pierdere de vreme e sa stai dupa un cretin din asta incercand sa iti explicitezi ce are de fapt in cap si care ii sunt motivele reale. Iti dau eu rezolvarea: majoritatea oamenilor sunt niste cretini, chiar daca suna aiurea.. Starea despre care vb. e o kestie personala si nu se poate transplanta oricat de mult ti-ai dori. Zii mersi ca esti diferita si treci peste, lumea e plina de roboti. Nu iti pierde vremea cu masinile. Eu am renuntat de mult timp la acest hobby.
Cubbie: :) eu nu-i consider chiar cretini, doar ca mi-am dat seama ca nu poti baga cu de-a sila iubire intr-un om speriat. asa ca ma indepartez si eu de ei, cu mare regret de unii, dar n-am ce le face.
Ma bucura sa vad ca nu sunt singura care gandesc asa. Ma sperie faptul ca oamenii devin paranoici pentru simplul fapt ca te porti frumos cu ei... Este greu sa iubesti pe cineva care refuza cu indarjire sa se lase iubit. Renunti la un moment dat, simtindu-te ca un nebun si un ciudat, dar repetandu-ti de cat mai multe ori: e pierderea lui, e pierderea lui, e pierderea lui...
Post a Comment