Sunday, November 02, 2008

Despre singura gogoasa care nu a aparut in ziarul care se distribuie gratuit

Ieri, in timpul orei 22, la etajul 6 al unui bloc verzui, o femeie facea o criza de nervi pentru ca faina era proasta si gogosile nu cresteau. In acelasi timp, in statia de metrou Eroii Revolutiei, un bodyguard era inghitit de o gogoasa. De fapt, nu doar bodyguardul, cat intreaga statie era inghitita de aluatul pufos si nimeni nu intelegea daca asta e sfarsitul. Si, desi disperarea tuturor celor care se aflau acolo, vreo 20 de oameni care se indreptau spre casele si magazinele de langa casele lor, era destul de mare, probabil in capul tuturor nu se putea sa nu apara cu litere mari si negre gandul ca sa-ti dai viata inghitit de o gogoasa este un sfarsit stupid.
Gogosile nu sunt un lucru serios.
Gogosile nu sunt desert regal, nu exista rochii de seara de culoarea gogosii iar ochii iubitei nu o sa aiba niciodata acel maro de gogosi mici, pripite, fierte in ulei. Gogosile sunt caraghioase, sunt nesanatoase, sunt copilaroase si pofta de gogosi se iveste de obicei doar atunci cand treci pe strada pe langa o gogoserie.
Dar eu iau in serios gogosile si povestesc despre ce s-a intamplat in statia de metrou.
Aluatul se umfla, coca ii lua pe sus pe oamenii care se simteau ca in burta unui om obez, saltati in dreapta si in stanga de valurile gumate, impestritate de cartele nefolosite de degetele profane ale calatorilor si mainile care fluturau mansetele albe ale casierelor. Nenorocirea a durat cam o ora. Ce e important insa pana la urma este ca oamenii aceia s-au salvat, mancand din aluatul monstruos. S-au ivit si eroi, cum este de exemplu domnul acela slabut, care mananca doar un ou fiert dimineata si chiar si atat era prea mult pentru el, care acum insa a mancat peste 3 kilograme de coca, salvand astfel un vanzator de fornetti prins printre tavele de pateuri congelate.
A doua zi, in ziarul care se distribuia gratis la metrou, cea mai importanta stire era despre o vedeta care-si facuse o operatie complicata si revolutionara de catre un chirurg estetician de interior - ii fusese instalata o oglinda speciala in spate astfel incat toti ii puteau vedea "interiorul" sufletului, adica un peisaj idilic cu colibri si flori exotice, ca doar orice persoana frumoasa la exterior trebuie sa demonstreze tuturor ca este frumoasa si in interior si ca oricine poate sa faca operatii estetice chiar si acolo.
Nimeni nu scrisese nimic despre gogoasa de la eroii revolutiei. Ca doar, daca e sa privesti lucrurile optimist, nu se intamplase de fapt nicio tragedie si, dupa cum bine se stie, gogosile adevarate nu sunt un lucru serios. Sufletul unei vedete este insa un lucru extrem de serios.

4 comments:

ionuţ said...

Iren, bine ca n-a fost gogoasa cu gaura, ca la Titan. S-a lasat acolo c-un vortex care a sorbit la calatori pe toate usile de acces ale trenului pana a dat de un grup de muncitori. Moment in care a remis tot ce inghitise, impreuna cu cateva vorbe de dulce.
Foarte mult mi-a placut insemnarea ta.

Iren said...

Am auzit si eu de gogoasa vortex de la Vitan. Mi se pare ca pudra de zahar care s-a asternut atunci a durat cam vreo luna. Pana cand, tot muncitorii aia au strans-o voiniceste si au folosit-o in cafeaua din paharele de plastic.
Multumesc :)

Clue said...

foarte tare!:)

Me, I and myself said...

Iar ne vinzi gogosi pe blog tau?