Dl. O nu crede in necazurile lumii inconjuratoare

Dl. O avea toate motivele sa se considere nemultumit si nedreptatit de viata. Uneori, cand il apucau gandurile negre, se trezea ca isi facea astrograma pentru a afla raspunsul pe care nu i-l putea da niciun preot, psiholog, doctor sau femeie de serviciu: de unde ii vin toate aceste necazuri care pareau sa nu se mai termine.
Pentru ca toate i se intamplau numai lui: cand mergea pe camp, haite intregi de iepuri salbatici nelinistiti apareau de nicaieri si treceau peste picioarele lui, zgariindu-l cu ghearele lor lungi si lasandu-l fara par pe glezne, cand mergea pe strada, un om imbracat in zebra ii fura haina de pe el exact cand se inregistra minima maxima iarna, cand ploua cu pietre sau cu negrese luate de vant de undeva dintr-un loc din Africa, toate ii cadeau in cap si-i provocau grave leziuni si contuzii ce trebuiau tratate la spital, unde nimerea numai pe mana celor mai prosti doctori, care se gandeau doar la dame de consum si jocuri pe calculator ce provoaca dependente. Iar acestia il lasasera fara lobi la urechi. De aceea femeile il considerau cam ciudat si-si bateau joc de el, spunandu-i "Lobul" si oamenii din jur, inclusiv prietenii lui, radeau si tot radeau cand ii auzeau porecla, cu acel ras pe care-l mai auzi uneori la hienele care-si schimba parul de pe spinare.
In ciuda acestor "neajunsuri" insa, Dl. O era un om fericit. Desi toti din jur ii scoteau in evidenta necazurile si-l considerau un om napastuit de soarta, desi televiziunile faceau reportaje despre el si ziarele scriau saptamanal despre ce ghinioane mai avusese parte, el n-avea nicio problema cu tot ceea ce lumea exterioara ii avea de dat pentru ca in lumea lui interioara totul mergea struna. Si mai era fericit pentru ca atunci cand iesea din casa nu-i cadeau piane sau motoare de macarale peste cap, pentru ca nu-i treceau bivoli salbatici pentru degetele de la picioarele si pentru ca niciun doctor nu-i scosese pana acum vreun plaman din greseala.
Inca.