Friday, August 14, 2009

Despre iubire si alti pesti de apa dulce

Totul este de fapt un lac adanc; noi, oamenii plutim pe deasupra si suntem si noi alte lacuri cu palarii si haine colorate. Sub noi se ascunde de fapt adevarul. Nu ne tulbura, caci daca ne tulburi din apele intunecate ies cioturile si epavele si monstrii cu dintii galbeni si ascutiti.
Ceea ce se ascunde in lac nu e degeaba tinut in intuneric.

Am citit despre un motan pe nume Elliot, un motan chipes, portocaliu care pare sa fie motanul perfect. Frumos si gras, cu obraji albi, curati si pufosi. Elliot nu a fost insa mereu pisoiul fericit care pare. In interiorul lui exista fostul Elliot, cel cu stapan care il chinuie, care ii rupe coada. Acum, de cate ori se enerveaza, Elliot isi ataca cu salbaticie coada pana cand lasa sange si murdareste toti peretii, chiar si tavanul casei unde sta acum. Doamna care l-a salvat pe Elliot a incercat sa-l ajute, dar in afara de iubire nu prea avea ce sa-i dea. (Caci psihologii de pisici au ramas foarte in urma cu cercetarile). Apoi a ramas insarcinata si s-a gandit cu groaza cum o sa fie cand bebelusul va schimba ordinea lucrurilor prin casa, la reactiile lui Elliot care s-ar putea inrautati. Dar bebelusul a imbunatatit situatia. Elliot si-a rarit crizele si atacurile asupra cozii si a devenit companionul perfect al copilului.
Picura putina iubire in apa lacului intunecat si el se va albastri treptat. Dar nu-ti baga degetul in apa daca nu ti s-a parut ca lacul iti arata bunavointa. Altfel cine stie ce aratare iti va rontai degetul pe post de mic-dejun gustos.