Imi plac oamenii cu care poti sa vorbesti despre nave spatiale, despre faptul ca vrabiile nu-s colorate numai cu maro, ci si cu gri, despre furtuni si furtune si despre muzica, orice fel de muzica, prosteasca sau buna, mica sau mare. Si despre filme. Care-ti zic sa vezi filmul ala, alb-negru, cu multe taceri, pari genul care nu se plictiseste atunci cand personajele nu vorbesc, se plimba si se uita aiurea, in jur, se gandesc ei si apoi spun si cu voce tare.
De fapt, imi plac oamenii cu care poti sa vorbesti punct. Doar atat: sa vorbesti. Ca-n filmele cu multe taceri.
