Va spun un lucru frumos, care sper sa mi se mai intample. Sa ma mai trezesc dimineata intr-o camera de hotel din Sighisoara, aflata la mansarda, sa trag perdeaua si sa vad ca afara ninge in tacere. Am stat cu capul afara pana mi s-a inrosit nasul si m-am uitat la acoperisuri.
M-am intors cu o palarie de pirat, la care am poftit intr-o dimineata de vara, in metrou, in Bucuresti si uite ca am gasit-o la Sighisoara. Am purtat palaria si in tren dar la Brasov s-a urcat un tigar caldarar ( sau poate argintar) care avea o palarie mai tare decat a mea, asa ca, rusinata, am decis sa raman cu capul gol.
Nu cred ca mai am melancolie, dar am in schimb 2 kilograme in plus.
11 comments:
esti peste tot..umbli
cum as face sa te vaz cu ochii mei o data?
ninsoarea muta din afara orasului si linistea (aparent vesnica) a padurii nu ni le mai primim decat accidental
si niste poze de care mi-am amintit citindu-ti relatarea
ce grozaaav! sighisoara intotdeauna are un efect nebanuit asupra calatorilor melancolici. si nu stiu cum se face, dar intotdeauna se intampla sa gasesti cel putin un lucru minunat pe care ti-l doreai in alt oras .
>:D<
Nu-mi zi, nu-mi zi: ai stat la Casa Legenda. ...sau poate ai fost la Burg? Crapa cetitorii de invidie, oricum.
That's it, in w/end promit sa ninga si la mine pe pervaz!
jo212: o da, m-am intors cu multe lucruri. inclusiv o chestie din lana, in care pui sticla ca sa tii ceaiul cald, in forma de gandac-drac cu ochi albastri si degete in forma de flori. trebuie sa-i fac o poza!
ionut: la hotel sighisoara, unde lucreaza cel mai antipatic chelner pe care l-am vazut vreodata.
am prins toate fenomenele meteorologice posibile, mai putin uraganul si canicula: ploaie, burnita, ceata, ninsoare urata, ninsoare frumoasa, polei si soare.
bafta la ninsoare pe pervaz! :)
in timpul festivalului de la sighisoara de aucm cinci ani mi-am cunoscut eu prietenul.
îmi place cum te bucuri de lucrurile mărunte. cum ştii să transmiţi starea ta.
mo: e clar, nimeni nu pleaca de la sighisoara cu mana goala :)
raluca: multumesc. tin cu dintii de lucrurile marunte, sper sa nu le scap din vedere vreodata.
Mi-ar place sa vad cum iti sta cu palaria aceea:)
o sa fac o poza curand, am si petec de pirat de pus pe ochi, dintr-o revista frantuzeasca.
foaaarte frumos!!!! asta-i o imagine care o sa-mi ramana mult in minte: mansarda si linistea deasupra orasului inzapezit; as vrea sa traiesc si eu asta (doar o zi, apoi mi-ar fi dor de pisicile mele).
Multumesc pentru acest minunat si deosebit blog!!
green: multumesc si eu. o dimineata e de ajuns oricum, iti ajunge pentru vreo 2 luni :)
Post a Comment