Friday, November 14, 2008

Circul de animale din supa mea

Cherrytales ne pune sa ne amintim ceva din copilarie.
Nu prea sunt in the mood sa-mi amintesc, desi miercuri m-am uitat la The Polar Express si mi-am adus aminte de niste lucruri.
Daca-mi lipseste ceva iarna, ceva ce am avut doar in copilarie, este sania.
Cand mama ma tragea cu sania si era de obicei noapte, eu stateam pe burta si ma uitam in jos, cum fuge zapada pe sub mine. Cizmele mamei scartaiau, rasuflarea ei se ridica ca un duh de saman care speria lupii si cainii vagabonzi, daca ma ridicam cu burta in sus vedeam luna, mai frumoasa mi se parea insa zapada. Mi se lipeau narile de frig, chiar daca eram infofolita ca un eschimos care mai e pe deasupra si astronaut. Si pe atunci raceam destul de des, dar nu chiar ca acum. Poate pentru ca pe atunci nu descoperisem misterul mumiilor egiptene si al somatizarii. Astazi insa, ca si ieri, beyond the sea isi arata zambetul de ceramica o bronsita cronica.
Apoi ajungeam acasa si mama trantea un pic sania ca sa o scuture de zapada.Si o bagam in casa cu noi, statea in balcon langa brad si dulapul cu tot felul unde-si petrecerea recreatiile pisoiul. Apoi mancam o supa calda, plina cu tarcuri de animale din patrunjel si morcov. Cum nu puteam sa mananc girafe, tigri si cocotieri, lasam intotdeauna verdeata ca intr-un acvariu. Poate daca mancam atunci tot patrunjelul, morcovul si leusteanul acum eram mai tare.
Mie mi-ar placea sa aud o povestire din copilarie de la klara, cantareata cheala si iulia ( care sa puna si poza, cer si poza!)

8 comments:

Incze Klára said...

Multumesc:) Promit sa povestesc in citeva zile.
Amintirea cu mine pe sanie si mama tragind-o pe strazile aproape pustii de acasa, e una din cele care imi sint si mie tare dragi.
Doar ca eu nu stateam niciodata pe burta:)

Cântăreața Cheală said...

Multumesc pentru calatorie, Iren! :) M-am intors.

Raluca said...

Nu se mai întorc zăpezile acelea. Acum mă dau singură cu sania prin nămeţii coloraţi ai poveştilor tale şi-ale lui ruki. Doar că acum nu mai am voie pe uliţa ei. Pe uşa de lactobar scrie un fel de private party. Dar eu sunt cumsecăduţă. Cum să fac?

Iren said...

ruki a decis sa scrie un timp pentru ea. nici eu nu am voie sa citesc ce scrie. eu zic sa facem miting in fata lactobarului :) dar mai intai hai sa o lasam sa-si traga sufletul un pic.

PowerFlex said...

esti interesata de un schimb de linkuri sau banere?

Anonymous said...

Foarte frumos si felicitari, ai castigat o carte de povesti :) Sa-mi scrii pe gia la cherrytales punct ro sa-mi spui cum o facem sa ajunga la tine :) Pup :)

Andreea said...

povestea mi-a amintit cum ne tragea tata cu sania pe mine si pe sora-mea si ne fluiera melodia de la sandy bell! ce vremuri...

Iren said...

andreea: la mine fluiera bunicul cand ma tragea cu sania, dar nu sandy bell ci niste melodii pe care nici el nu le cunostea.

fatacuportocale: da? multumesc, iti scriu desi cred ca o sa te rog sa donezi cartea unui copilas.