De data asta, cum m-am pierdut eu intr-o padure

Cand ma indragostesc devin timorata. Adica locuiesc in Timur si ma uit in zare de la timona unui vas parasit pe nume Timotei. Imi tremura vocea, mainile, ma imbrac aiurea, nu-mi gasesc cuvintele, gandurile, nu mai stiu cine sunt. Asa ca incep sa ma port ciudat: ori ca el, ori ca fata aia de care stiu ca a fost indragostit, ori invers decat vrea el, ori total bizar si incalcit ca daca ma intrebi de ce am facut asta, asa cum se intreaba la tribunal, acuzator, nu stiu sa raspund si intreb "ce?". Cred ca tot incerc sa-i demonstrez lui ca sunt o persoana deosebita si merit tot ce e mai bun, asa ca jonglez cu tot ce nu am si nu sunt pana cand ii arunc cu toate portocalele in cap. Cand de fapt ar trebui doar sa stau asa cum stau eu de obicei, pe marginea unui pat sau a unui scaun-fotoliu, un pic aplecata si cu mainile pe genunchi, razand asa cum rad eu de obicei si atat.

Asa ca, stateam la o masa verde-plastic de terasa cu baiatul asta, cu depersonalizarea mea cu tot, langa un mic parc de petunii uriase de culoarea trombonului mort si el vorbea si eu ii sorbeam fiecare cuvant ca un crainic de la televiziune care intervieveaza un premiat Nobel. Din cand in cand el zicea ceva serios si eu spuneam haahaa total inoportun. Atunci el a zis ca se duce la toaleta si si-a inscenat moartea. Cand deja trecuse o saptamana si el tot nu se mai intorsese, m-am dus sa-l caut. I-am gasit pantofii in fata unui gramofon din ala de petunie, de parca incerca sa-mi spuna ca floarea l-a inghit si el nu va mai fi de gasit pentru mine de atunci inainte. Imediat, mi-a rasarit in gat un nod de marimea unui castan. Asa ca m-am dus si m-am pierdut singura in prima padure care mi-a iesit in cale si am ramas acolo multi ani; incepuse sa-mi placa durerea in sanul botanic. Din cand in cand, baiatul care-si inscenase moartea mai aparea si-mi aducea de mancare, ziare si linkuri de pe internet. Din pacate, eu incepeam din nou sa ma timorez, asa ca dupa vreo ora disparea din nou. Pana cand, la un moment, cred ca mi-a trecut si mi-a venit mintea la cap asa ca m-am intors in lume, terasa aia fusese demolata pentru ca intre timp se schimbasera vreo 2 primari iar castanul din gat se mutase in laringele altei fete.

ps: iar sunt acasa, la ai mei, si iar picura robinetul de la calorifer, fir-ar-a-naibii-de-treaba-sa-fie.