Tragedia soriceasca de sambata dimineata

Tocmai am avut cea mai suprarealista discutie. Topaiam azi pe hol cu pisica, adica eu pe hol si pisica pe salteaua de pat imensa, lipita de perete, cand mi se pare ca vine un miros in neregula din toaleta de serviciu. Pisica nu avea nicio treaba, ea tresalta pe saltea in continuare, fara sa aiba nicio banuiala. In wc plutea un soricel mort. Tipatul meu a strapuns linistea intunericului si am iesit fugind de acolo, cu o expresie de teroare pe fata, trantind usa, in timp ce pisica venise uite si se agita "ce, ce, sa vad si eu, ce ai ma?". Apoi am inceput sa ma agit, ridicand praful de zugraveala din casa, gandindu-ma ce sa fac in continuare. Eu nu pot sa arunc nici macar un gandac mort, daramite ditamai sobolanul sur. Asa ca m-am gandit la singurul barbat de nadejde din preajma, dragul nostru proprietar. Care a inteles intai ca soricelul este viu, asa ca a luat un maturoi - de ce toti barbatii vor sa omoare soarecii cu matura, si bunicul si tatal meu au avut la un moment dat aceeasi intentie. Cand a aflat ca e mort, a ras ingaduitor. Asa ca l-a pus intr-o plasuta si, cu plasuta in mana, m-a invitat sa vizitam casa ca sa vada cum merge cu zugravitul. Este prima mea discutie normala, despre pereti in culoarea somonului afumat ( am uitat sa va spun ca voi locui de acum incolo intr-o creveta uriasa sau in capul unei pasari flamingo, depinde ce punct de vedere preferati) si alte treburi administrative, care se poarta de fata cu un sobolan mort, intr-o plasuta sensiblu. Mi-e rau.